Invitație la lectură

După mai bine de şase ani de tăcere … editorială (dar ani de meditaţie şi acumulări în lumea nevăzută din spatele vălului!) vă propun trei noi cărţi: una de interviuri cu filosofi francezi, o serie ajunsă la al patrulea volum, şi o alta despre esoterism şi masonerie, avînd ca subtitlu numele site-ului pe care citiţi aceste rînduri – www.esoterica.ro, şi o a treia conţinînd eseuri scrise în ultimii ani.

Aşadar, vă invit la un frumos parcurs intelectual sperînd să ofer cîteva adevărate dimensiuni ale cunoaşterii, cîteva repere care să-l îndrume pe neobositul căutător, pe cel care ştie că primii paşi şovăielnici nu trebuie să-l întoarcă din drum, ci dimpotrivă să-l îndemne să-şi urmeze calea cu perseverenţă ştiind că după un timp, pe care nimeni nu-l ştie dinainte, va vedea strălucirea stelei. Vă aştept la acest banchet spiritual, unde, ca la hanul spaniol, fiecare aduce o originală şi singulară hrană. Fiţi siguri că nici o criză nu o va împuţina!

FILOSOFIA – aventura unui discurs, volumul IV
Fascinaţia nevăzutului. www.esoterica.ro

Întoarcerea către Lumină

Academia masonică

Academia masonică

La începutul anumui 2009 un grup de intelectuali francezi preocupaţi de spiritualitatea masonică a constituit la Paris Academia masonică, o instituţie care şi-a propus să fie un grup de reflecţie asupra filosofiei Ritului Scoţian Antic şi Acceptat şi a masoneriei în general. Dintre membrii Academiei amintim pe Michael Segall, Jean-Bernard Lévy, Alain Bernheim, Philippe Langlet, Pierre Boutin, Jean-Luc Maxence, Jean Solis, Louis Trébuchet. Academia masonică se reuneşte în cadrul unor sesiuni în care se susţin conferinţe urmate de discuţii; conferinţele susţinute în anul 2009 au fost reunite în volumul Mémoires de l’Académie Maçonnique, numéro 1, avril 2013, Franc-maçonnerie et structure, publicat de editura La Hutte.

Studiul lui Jean-Bernard Lévy este consacrat morfologiei, formelor şi structurilor riturilor şi ritualurilor iniţiatice; pornind de la teoriile structuraliste ale lui Ferdinand de Saussure, Gilbert Durand, Claude Lévi-Strauss, Jacques Derrida, Umberto Eco, Tzvetan Todorov, de la lecturile asupra miturilor şi poveştirilor aparţinînd lui Vladimir Propp, Arnold Van Gennep sau Pierre Brunel, Jean-Bernard Lévy propune o analiză asupra ritualului în lumina acestor cercetări, în încercarea de a propune cercetătorilor un instrument de lucru şi de reflecţie pentru studierea teoretică a masoneriei folosind surse venind dinspre ştiinţele umane, sociologie, etnologie, antropologie, artă. În mod curios, nu s-a făcut o analiză sistematică a riturilor şi ritualurilor masonice în epoca structuralismului triumfant. Astăzi structuralismul este mort, dar un studiu întemeiat pe forme şi morfologii este de actualitate. Pînă acum, masoneria nu a făcut obiectul de studiu al vreunei disciplinei umaniste; unii istorici s-au ocupat de rădăcinile ordinului, iar unii psihanalişti au văzut în practica masonică o căutare introspectivă, iar în ceremonii şedinţe de psihanaliză colectivă! Nu putem să nu amintim că înşişi masonii se ocupă doar de istoria masoneriei, de evoluţia ei. Excepţiile notabile în spaţiul francez sînt Philippe Langlet şi Bruno Etienne, în vreme ce Antoine Faivre sau Jean-Pierre Brach sînt atraşi mai mult de esoterism şi mai puţin de masonerie. Cel care a pus în lumină cele trei faze ale ritualurilor de ceremonii de trecere/pasaj a fost Arnold Van Gennep, iar tezele sale sînt folosite de Jean-Bernard Lévy pentru a ilustra ritualurile de trecere în Ritul Scoţian Antic şi Acceptat; sînt ritualuri care pleacă de la constatarea că lipseşte ceva, iar dobîndirea unui nou statut ontologic se face cu preţul unui sacrificiu. Acelaşi autor semnează şi studiul despre ritualurile masonice ale RSAA din perspectiva analizei structuraliste a lui Claude Lévi-Strauss. Structuraliştii au disecat mitul în părţi elementare numite miteme. Lévy ia ca exemplu al analizei lui Strauss mitul lui Oedip, folosind apoi acest model pentru a decupa în elemente specifice ritualurile iniţiatice; cele trei miteme specifice ritualului masonic sînt: raportul iniţiatului cu Principiul; căutarea iniţiatică personală; acceptarea iniţiatului în sînul grupului. „Orice rit iniţiatic se supune unor legi, unor secvenţe precise. Iniţierea presupune Citeste mai departe »

Colecţia “Simbolurile Masonice”, VII

Colecţia “Simbolurile Masonice”, VII

Tradiţia masonică păstrează ideea de a transforma haosul, de a domni asupra tenebrelor, de a rîndui dezordinea în ordine. Toate acestea ţin de un rit, pentru că ordinea nu este garantată pentru totdeauna. Ritul poate fi privit şi ca o matrice a unei legături sociale, ritualul constituind un gen de „infrastructură” a societăţii umane. În recenta sa carte, Le rituel initiatique. Outil de création et Art de vivre, André Quémet abordează iniţierea ca recunoaşterea unei reguli, ca instrument de adaptare, de conformare, de integrare a societăţii umane în ordinea cosmică. „Iniţierea este recunoaşterea unei Reguli ca instrument de adaptare, de conformare, de integrare a societăţii umane în ordinea cosmică, această ordine fiind considerată preeminentă oricărei alteia”, scrie André Quémet. Într-o perspectivă adevărat iniţiatică, individul nu este vîrf al creaţiei nici normă, ci una din componente, un element, un participant la ritmul cosmosului care învaţă să participe la opera de creaţie luminoasă, să-şi ocupe locul într-o ierarhie a îndatoririlor, nu a drepturilor şi puterilor. Ritualul este o artă care implică o experienţă coborînd simbolic individul la originile umanităţii, dar este şi o creativitate permanentă. A trăi un ritual înseamnă a participa la viaţă Citeste mai departe »

Gigantul Gargantua şi uriaşul Rabelais

Gargantua

Mult timp celebra carte a lui François Rabelais, Gargantua şi Pantagruel, a fost privită cu o anume lejeritate, ca o poveste uşor trivială, lipsită de orice adîncime. A fost nevoie ca Balzac să afirme: „Pantagruel este una dintre cele mai frumoase cărţi din literatura franceză”, ca Anatole France să scrie că „Rabelais a fost, fără să ştie, miracolul epocii sale”, pentru ca scrierea lui Rabelais să intre în atenţia criticilor literari care treptat i-au descoperit valenţe neaşteptate.

Unul dintre autorii care la jumătatea secolului trecut a căutat să ofere o altă viziune asupra scrierii lui Rabelais a fost Pierre Gordon; a făcut studii de filosofie, în Franţa, a obţinut un masterat la Cambridge, i-a impresionat pe contemporani prin faptul că era un bun cunoscător al mai multor limbi străine. A fost elev al lui Emile Durkheim şi a fost un apropiat al lui René Guénon, încercînd să arunce o punte între studiul sociologic al fenomenului religios şi învăţătura esoterică tradiţională. Dintre cărţile lui Pierre Gordon amintim: Les Fetes à travers les âges; L’initiation sexuelle et l’évolution religieuse; Le Mythe d’Hermes; Origine lontaine de la franc-maçonnerie et du compagnonnage; Les Racines sacrées de Paris; Le Sacerdoce à travers les âges. Aceste rînduri sînt prilejuite de reeditarea uneia din cărţile lui Pierre Gordon: Le Géant GARGANTUA, Editions Arma Artis, 2012.

Antichitatea oferă numeroase exemple de fiinţe supranaturale, de giganţi sălăşluind în pîntecele munţilor, în grote sau caverne; probabil din această stirpe făceau parte Cronos şi zeiţa latină Carna. Această mitologie populată de monştri, de fiinţe supranaturale, de giganţi chiar dacă în timp s-a estompat, a dăinuit, transmiţindu-se, în diverse forme, pînă în zilele noastre, Pierre Gordon dînd exemplul trecerii de la Carna la personajul folcloric al carnavalului. Pierre Gordon îşi susţine argumentaţia pornind de la rădăcina comună a limbilor de astăzi şi identifică unele teme verbale, printre ele şi GRG pe care o găseşte mai întîi la Gorgone (trei monştri cu trup de femeie, cu cap fioros, cu şerpi în loc de păr, cu ochi care pietrificau; una singură, Meduza, era muritoare, fiind ucisă de Perseu); aceeaşi rădăcină este identificată şi în cuvîntul „gargouille”, care desemnează un dragon prezent în basorefiefurile care decorează exteriorul catedralelor franceze medievale, dar şi în numele eroului lui Rabelais, Gargantua. Urmărind anumite filiaţii de la mitologia antică la folclorul medieval, Citeste mai departe »

Jean Biès: Calea către interioritate

Jean Bies

Orice destin este un mister, venim din mister şi ne întoarcem în mister. La dispariţia lui Jean Biès să onorăm memoria unui om care a fost un căutător al adevărului, un om angajat într-o ardentă căutare spirituală, un eseist cu viziuni profunde asupra crizei civilizaţiei occidentale, un autor de studii consacrate spiritualităţilor Orientului şi Occidentului, un scriitor talentat.

Cel care ne-a părăsit de curînd s-a născut la Bordeaux, în 1933, a studiat literaturile clasice, în paralel cu activitatea didactică universitară susţinînd şi o bogată activitate literară; a fost apropiat cercurilor intelectuale frecventate de Jean Hebert, Arnaud Desjardins, Lanza del Vasto, Frithjof Schuon, Marie-Madelaine Davy. Alături de aceştia a respirat autenticitatea, a căutat înţelepciunea, a sacralizat existenţa.

Jean Biès este autorul unei opere variate, scrierile sale propunînd un itinerariu care ne conduce pe drumul metafizicii, al spiritualităţii şi înţelepciunii, al cuvîntului şi tăcerii contemplative, toate aceste căutări împlinite în cărţi din care amintim:Mont Athos, Albin Michel, 1963, traducere în limba română Athos, Muntele transfigurat, Editura Deisis, 2006; Empédocle d’Agrigente-Essai sur la philosophie présocratique, Editions Traditionnelles, 1969; Connaissance de l’Amour, Points et Contrepoints, 1970; Littérature française et Pensée hindou, Klincksieck, 1974; Art, Gnose et Alchimie, Le Courrier du Livre, 1987; L’Initiatrice, Jacqueline Renard, 1990; Paroles d’urgences, Terre du Ciel, 1996, traducere în limba română (Iluminări pentru vremurile de pe urmă), Editura Mirabilis, 2001; Les Grands initiés du XX siècle, Ph. Lebaud, 1998; Les Alchimistes, Ph. Lebaud, 2000; Vie spirituelle et modernité, L’Harmattan, 2009; Le Symbole de la Croix, Arma Artis, 2010; Orientations spirituelles pour un temps de crise, Pardes, 2010; Paysages de l’Esprit, Arma Artis, 2011; Le Soleil se lève à minuit, L’Harmattan, 2011.

Jean Biès a fost un intelectual profund ataşat ideii că lumea postmodernă este organizată în aşa fel, încît împiedică viaţa interioară. Ce este interioritatea? Este lumea pe care o purtăm în noi, şi care se constituie din învelişuri încă relativ exterioare: mentalul şi psihicul; dincolo de acestea este Spiritul, ceea ce nu este reductibil la nimic. În cărţile sale, una din teme era criza civilizaţiei occidentale, care se accelerează şi care afectează ansamblul planetei, umanitatea convertindu-se de nevoie sau cu bucurie la ideologia materialistă. În crize grave, soluţiile orizontale sînt de un ajutor limitat şi provizoriu. Citeste mai departe »

Colecţia “Simbolurile Masonice”, VI

LES GRADES DE VENGEANCE - Tome 1. Le Maître Élu des Neuf

Percy John Harvey, britanic trăitor în mediul cultural francez se interesează de iconografia sacră, de hermeneutica masonică, de simbolismul masonic într-o manieră originală, în cărţile sale găsind alături de interpretări şi explicaţii o bogată iconografie.

Un exemplu în acest sens îl constituie trilogia consacrată maestrului secret. Primul volum, Le Maître secret, I – Le symbolisme du grade este despre gradul de maestru, cel care introduce în masonerie legenda lui Hiram, personaj biblic amintit în Cartea Regilor; masoneria extinde legenda, adăugînd drama maestrului ucis de trei calfe, întrupări ale ignoranţei, fanatismului şi ambiţiei, care îi cereau parola gradului de maestru. Viaţa şi moartea maestrului Hiram se transformă în mit iniţiatic, devin mitul fondator al masoneriei. Moartea iniţiatică este repetiţia dramei primordiale care aminteşte necesitatea morţii pentru a accede la o altă înţelegere a universului. Ritualul gradului de maestru încheie seria gradelor lojilor albastre, dar este urmat într-o frumoasă succesiune de gradul de maestru secret, primul din seria gradelor lojii de perfecţie. Cartea lui Percy John Harvey este o introducere în simbolismul şi ritualul gradului, de altfel lectura sa atenta şi privirea desenelor creează, atît cît se poate în afara ritualului, atmosfera gradului. Sînt descrise decorurile, aşezarea în templu, simbolurile unor decoruri (menora, tabloul lojii, cheia de fildeş cu litera Z, bijuterile, demnitarii şi ofiţerii lojii, cununa de lauri şi măslin).

Următorul volum, Le Maître secret, II – L’élévation au 4 degré, intră în detaliile ritualului de iniţiere în gradul de maestru secret, cu detalii interesante cărora li se adaugă totdeauna şi ilustraţii Citeste mai departe »

Colecţia “Simbolurile Masonice”, V

Simboluri Masonice V, MdV

Colecţia „Les Symboles Maçonniques” a editurii pariziene Maison de Vie a ajuns la numărul 60, ilustrînd amploarea simbolismului masonic atît în ceea ce priveşte masoneria primelor trei grade, cît şi prin prezentarea unor simboluri aparţinînd riturilor de perfecţie.

Corpus Hermeticum. Ca totdeauna, odată cu încercările serioase de înţelegere a unei spiritualităţi vechi, vag cunoscute, apar şi deformările; aşadar, odată cu egiptologia a apărut şi egiptomania! Didier Michaud, filosof şi jurnalist, propune în recenta sa carte Le rite „égyptien” de Memphis Misraim o cale care să orienteze cititorul în labirintul masoneriei „egiptene”. Primele surse pentru cunoaşterea civilizaţiei faraonice au fost Biblia şi autorii greci şi romani; a fost nevoie de geniul lui Champolion pentru a descifra hieroglifele, acel unic gen de scriere în care pictogramele sînt încărcate de un bogat conţinut spiritual. De vreme ce Egiptul înseamnă mister, era inevitabilă întîlnirea cu masoneria dornică să reaprindă flacăra altor mistere decît cele ale religiilor revelate. Mozart, abatele Terrasson, Dom Pernety vor face loc influenţelor egiptene în operele şi lucrările lor. Sigur nu poate fi omis numele lui Cagliostro, magician, alchimist, eretic, aventurier, fondator al „ritului înaltei masonerii egiptene”. La 21 mai 1814 fraţii Bedarride au instituit la Paris ritul de Misraim, a cărui sursă nu poate fi atestată, totul întemeindu-se pe legendă şi ipoteză; statutele noului rit cuprindeau 90 de grade împărţite în 17 clase; ei nu sînt creatorii ritului, doar că după iniţierea lor în Italia l-au adus în Franţa unde l-au modelat profund. Ritul se distingea prin înaltul esoterism, prin profunda spiritualitate, dar uneori era total impermeabil la noţiunea de mister, fundamentală unui demers iniţiatic; întrucît recruta „vîrfuri” ale masoneriei, ritul a intrat în dizgraţia Marelui Orient, în primii ani ai secolului al XX-lea intrînd în adormire. În jurul anului 1838 i-a naştere la Paris ritul Memphis, privit cu reticenţă de la bun început de fraţii Bedarride care îl şi denunţă ca fiind o asociaţie ce adăposteşte loji republicane, motiv care duce la dizolvarea lojilor franceze şi mutarea activităţii ritului în alte ţări.În 1862, Napoleon al III-lea a cerut unificarea masoneriei franceze, cele două rituri „egiptene” s-au întîlnit, fiecare revendicînd întîietatea şi descendenţa din tradiţie; un lucru era cert: amîndouă aparţineau unei singure tradiţii! De altfel, un mason englez, John Jarker, a frecventat ambele rituri şi a reuşit să reunească cele două rituri, mărturie stînd Constituţia lui Jarker, din 1875, care reunifică cele două rituri într-un sistem de 33 de grade, amintind de Ritul Scoţian Antic şi Acceptat. În perioada de tranziţie şi unificare a riturilor Misraim şi Memphis s-au remarcat Theodor Reuss, Papus (Gerard Encause), Jean Bricaud, primul care a vorbit de Memphis-Misraim ca de un ordin, nu ca de un rit, Constant Chevillon. Un personaj reformator, autor apreciat, a fost Robert Ambelain, Mare Maestru mondial al ritului, care în mandatul său de 25 de ani s-a consacrat reformulării ritualurilor şi operei de reunificare a diverselor ramuri ale riturilor „egiptene”. Văzute din exterior, riturile „egiptene” fascinează prin Citeste mai departe »

Pagina 1 din 22123456789...20...Ultima »

Etichete

academie aer Agrippa alchimie ales Almora Amadou Andreae André Kervella apă arhetip arhitect Arma Artis Arta Regală arte liberale Atalanta Fugiens Audureau Aurora aventura unui discurs Basarab Nicolescu basm basorelief Benzimra Bernheim Bodmer Boethius Bonardel borella Bruno Pinchard budism Böhme C. Bodea cabală Cagliostro Caillet calfă Carl Justav Jung Cartea Roșie catedrală cavaler cavalerism Chartres Chassagnard Christian Jacq Christian Montésinos Christine Maillard CIERL cinci companion complot Constantin Daniel creanga de aur creştinism cronologie cruce Cugnet culori cunoaştere cuvinte Cuvîntul de mason D. Bolintineanu Dachez Dangle Dangles Dante Delbos delta Dervy Diotima discurs Divina Comedie Don Juan Doritori nebuni Dubrun E.M.E. ebraică Egipt EME Emilie Granjon Enoh eshatologie esoterism Etienne Morin Evanghelia după Ioan exil faivre fascinatia nevazutului filosofie foc Forţa fraternitate Frumuseţea G Gabut Gargantua geometrie Georges Darmon gnoză Goethe gotic gradul 9 Grasse-Tilly GREMME Guenon Guy Piau Halévy Henri Gallois Herald Hermes Hermes Trismegistos hermetism Hiram Hunedoara I.N.R.I. iluminism imaginaţie iniţiere interioritate intoarcerea catre lumina Irene Mainguy Isis Islam istorie Ivoire-Clair J.-F. Mattéi Jacques Thomas Jean-Pierre Bayard Jean Biès Jean Tourniac John Dee Jung Kadosh labirint La Hutte laurant LDP Leibniz lexic litera G lojă lumina Lévy maestru Magia cerească magie maison de vie mandache marquet Marro masonerie matematică materie Melchisedec memphis Mesopotamia Michael Maier misraim mistere misterii mistica iudaică mistică mit moarte Moise monada Mondet monism Montésinos Morin natura naturphilosophie nemira Nicolas Flamel numere nunta chimică Négrier occident ocult ordin Osiris Paracelsus pedeapsă Percy John Harvey perfecţie peşteră Ph. Langlet philosophia perennis piatra bruta piatra cubica piatră Pierre Gordon Pitagora Platon politică principii publicate PUF pământ Rabelais Ragon Ramsay Recherches germaniques reflecție regularitate religie Renaştere Republica revoluţie rit rit egiptean rit operativ Robert L. D. Cooper Rocher Roger Dachez rosicrucianism Rosslyn roza-cruce rozicrucianism sacru Sade sadoveanu scară scoţian secret sefirot semne Sepher Yetzirah sf. Ioan shibboleth simbolism Simboluri sociabilitate Solis solomon Sources spada înflăcărată speculativ spirit spiritualitate steaua inflacarata sufism summa tablou Tacchella teatralitate templu terţul Théus Tora Tort-Nouguès tradiţie trandafir transmitere tranziţie trei Trescases Télètes ucenic umbra valori Vannier van Win Vega Vergiliu Vierne Villard de Honnecourt virtute Voican Zalmoxis zigurat Zorobabel Zumstein Înţelepciunea şiism șapte
This blog uses a customized version of Intense Wordpress Theme.