hubert-intelligence-du-cacheAu trecut mai bine de trei veacuri de la apariția masoneriei speculative, timp în care s-a scris mult, uneori poate prea mult, despre ritualuri, despre simbolism, despre ceea ce-și propune masoneria. Uneori s-a scris cu temei, dar de cele mai multe ori, nu. Tot ceea ce părea firesc ieșea din tiparele celor care așteptau dezvăluiri fulminante, scoaterea la lumină a unor înfricoșătoare secrete, desferecarea unor uși în spatele cărora s-ar fi aflat cele ascunse de la fondarea lumii. Nici un autor lucid, care lucrează sub semnul onestității intelectuale, nu ar fi încercat un discurs înșelător despre realitatea din interiorul unei loji. De aceea ceea ce pare foarte simplu, se dovedește a fi o probă dificilă: cum să definești pe scurt pentru un profan ce este masoneria. Într-o lucrare apărută acum cîțiva ani (L’intelligence du caché. Un regard lucide sur la Franc-Maçonnerie, Editions Maison de Vie), José Hubert, citînd cîteva definiții ale masoneriei, din dicționare, se întreabă ce știe profanul care dorește să intre în masonerie; ce știe mai mult decît generalități despre fraternitate, sinceritate, diversitate, progres intelectual? Cele amintite mai sus sînt adevărate, dar lui José Hubert nu îi par suficiente și de la primele pagini ale cărții insistă pe cuvintele lui Antoine de Saint-Exupéry: „Dacă tu ești deosebit de mine, fratele meu, departe de a mă leză, tu mă îmbogățești”, pentru că loja este locul de întîlnire a persoanelor care vin din orizonturi diferite, care au parcursuri inițiatice asemănătoare, dar trăite diferit. Pentru Jose Hubert masoneria are sens numai prin experiența trăită, iar aceasta aduce în lumină un element cu o forță uimitoare: intuiția, ceea ce Jean Verdun numea „inteligența ascunsului”. Ceea ce unește masonii care lucrează în spiritul masoneriei inițiatice, tradiționale și universale este intuiția prezenței a ceea ce este ascuns în om, aspirația de a depăși condiția obișnuită, de a se deschide către spiritualitate.

Pentru a înțelege masoneria, Jose Hubert face apel al fenomenologie, curent filosofic major al secolului al XX-lea; cu ce ar lumina fenomenologia un ordin inițiatic? Prin faptul că fenomenologia propune o abordare a fenomenelor care constituie lumea așa cum fiecare o percepe cu sensibilitatea sa, cu ideile sale. Autorul încearcă o abordare a masoneriei prin metoda fenomenologică, în doi pași, mai întîi unul descriptiv, apoi cel interpretativ în dorința de a surprinde „denominatori comuni diverselor fenomene trăite”. José Hubert descrie experiența inițierii în termenii raportului dintre corp și psihism, intelect, rațiune: cabinetul de reflecție, adevărată grotă săpată în adîncurile pămîntului, peștera celebrei alegorii platoniciene din Republica, unde, în tăcere, profanul este invitat la introspecție; apoi, cu ochii acoperiți de un bandou, profanul trăiește propria inițiere în care este asaltat de impresii, altele decît cele venite prin văz, întreaga ceremonie lăsînd asupra lui o profundă impresie: „francmasoneria este o transmitere; ea propune un drum original al dezvoltării personale către autonomie și responsabilizare”. Unul dintre simbolurile utilizate în masonerie este piatra brută, cu care este confruntat ucenicul la capătul ceremoniei de inițiere; piatra brută nu este un element inert, ci unul viu, reprezentînd însuși masonul care va trebui să lucreze asupra lui însuși. Piatra va fi cioplită pînă va ajunge la forma perfectă care să se insereze armonios în templu. Este ceea ce atît de plastic exprima Michelangelo: „Am văzut un înger în marmură și eu doar am cizelat pînă l-am eliberat”. Masonul trece prin diverse experiențe ale vieții masonice, va dobîndi o anumită liniște, o stabilitate care îi va permite să protejeze și să răspîndească lumina. Sigur, masoneria este o prețioasă lecție de viață; ajuns la ținută, masonul lasă în afara templului tot ceea ce construiește diferențele în lumea dinafară (nivele sociale și culturale, diplome, renume, statul profesional, situație materială, orientări politice, convingeri religioase). Ideal, fiecare mason trebuie să lase în exterior prejudecăți, idei preconcepute, tendința de a crede că anumite lucruri sînt adevăruri absolute: „Deci în francmasonerie este vorba de a propune o muncă asupra sinelui care va dura toată viața”.

Întrebărilor despre sensul vieții noastre le răspund știința, care observă, experimentează, emite ipoteze, filosofia, care îl invită pe om să trăiască responsabil, poezia și arta, care îl invită să se aplece asupra frumosului, psihanaliza, care îi explică varietatea comportamentelor umane. Masoneria ce-i răspunde? Masoneria îi oferă o învățătură inițiatică, fără cunoștințe definitive, dar învățîndu-l să înainteze pe calea cunoașterii de sine, îl invită la o călătorie care se prelungește de-a lungul întregii vieți, o călătorie sub semnul responsabilității, autenticului, lucidității, speranței și Luminii.