sophie-perenne-choeur-des-maitresSophie Perenne a studiat filosofia la Universitatea din Louvain, animează seminarii despre gradul de maestru și susține conferințe în Belgia, Franța, Spania și Elveția. Este autoarea mai multor cărți, dintre care amintim: L’Obscure Lumière des sages. Une introduction à la Voie ésotérique, éditions Accarias/L’Originel, 2006; La vision paradoxale ou l’Art de concilier les opposés, éditions Accarias/l’Originel, 2009; Vivre, lire et écrire les rituels, E.M.E., 2011; La parole perdu, Maison de Vie Editeur, 2014, carte recenzată pe acest site. Rîndurile de față sînt despre o carte izvorîtă din preocupările lui Sophie Perenne vizînd aprofundarea ritualului gradului de maestru: Le choeur des maîtres. Le travail en séminaires de maîtres, le rituel d’élévation et la maîtrise, Paris, Maison de Vie Editeur, collection „Temoignage maçonnique”, 2011.

Profanul este condus la poarta templului de un maestru, după cum același maestru îi însoțește pașii ucenicului, urmărind parcursul masonic al acestuia. În tradițiile inițiatice, maestrul este care certifică faptul că maeștrilor li se poate alătura un nou maestru, cînd candidatul a atins un anume grad al realizării. În masonerie aproape în mod automat la împlinirea termenului specificat în regulamente, companionul trece la gradul de maestru, în prea puține cazuri avînd vreo greutate progresul personal al candidatului și gradul său de înțelegere a tradiției, totul fiind înlocuit de formalul dialogul dintre venerabil și supraveghetor. Demersul inițiat de Sophie Perenne își are originea într-o observație a lui Francis Baudoux care sublinia contradicția între seriozitatea care se acordă în lojă ceremoniei gradului de maestru și puțina preocupare pentru formarea noilor maeștri, astfel unii încep să absenteze, au atins capătul unui drum!, alții devin tot mai preocupați în perspectiva alegerilor de ocuparea unei demnități…Unii se vor întreba la ce bun seminarii despre gradul de maestru cînd frații pot spori în cunoaștere frecventînd gradele înalte, doar că ele sînt concentrate pe învățătura specifică, nu aduc nimic  lămuritor maestrului. Intenția autoarei cărții nu este de a oferi cîmp liber de manifestare orgoliilor, dorinței de veni în fața fraților și de a etala vagi cunoștințe, ci să creeze un spațiu al discuțiilor libere pentru a forma astfel viitori ofițeri și demnitari ai lojii, pentru a-i pregăti pentru gradele înalte și pentru a avea viitorii autori ai unor remarcabile planșe de arhitectură. „Dialogul între maeștri nu are ca obiectiv ajungerea la un compromis sau la o sinteză, ci la o varietate de sensuri și la sentimentul că înțelegerea și cunoașterea pot totdeauna să se reînnoiască și să se îmbogătească. Seminarul nu este deci un loc unde se găsește o interpretare unică a celui de-al treilea grad.”

Avînd experiență în domeniul seminariilor maeștrilor, Sophie Perenne împărtășește din propria experiență oferind indicii despre cine este indicat să conducă seminarul, locul și durata întîlnirilor, riscurile și extremele de evitat, despre încredere, flexibilitate, concilierea opușilor, sugerează cîteva întrebări pentru primul seminar. Sînt reluate momente din ritualul gradului de maestru sau din ritualurile gradelor premergătoare, cu simbolismul obiectelor (pietre, lumini, litera G, triunghi, ternar), cu înțelesurile faptelor povestite în ritual, cu semnificația unor expresii care punctează ritualul („de la miezul zilei pînă la miezul nopții”, „lumina luminează în întuneric”, „nu știu nici să scriu, nici să citesc, nu știu decît să silabisesc”). În finalul  cărții Sophie Perenne propune o planșă de arhitectură, un exercițiu de gîndire masonică: „Trebuie omorît maestrul?”, cu intenția vădită de a provoca răspunsuri dincolo de interpretarea univocă și de multe ori superficială. Ce este un maestru? Este o persoană autoritară, care își impune voința, care îi reduce pe ceilalți la tăcere sau mai curînd este cel care comandă o conduită, el însuși fiind un maestru interior? Maestrul este cel care excelează în arta sa sau este cel care învață pe alții, care transmite? Dincolo de posibila varietate a răspunsurilor, mitul lui Hiram ne învață că nu trebuie să-l ucidem pe Hiram, ci că trebuie să devenim asemenea lui pentru a-l putea înlocui. Ritualul spune că dacă cele trei calfe ar fi devenit maeștri formali, ar fi purtat sorțul de maestru fără să fi făcut munca de transformare interioară, șantierul ar fi fost distrus. Maestrul nu are alt maestru decît propria interioritate. Cartea Sophiei Perenne, fruct al reflecției și experienței personale, se înscrie la rîndul ei într-o altă carte care se scrie de veacuri și rămîne neterminată…