Meditația și Cabala

Considerată de cele mai multe ori doctrina mistică a religiei evreiești, Cabala este mai mult decît un sistem filosofic sau religios, depășește limitele unei mistici religioase, este mai mult decît o tradiție esoterică. Dar nu puțini sînt cei care continuă să vadă în Cabală o învățătură mistică și esoterică.

„Definirea Cabalei ca mistică se bazează deci pe modul cum o abordăm, în măsura în care ea tinde spre cunoașterea lui Dumnezeu și a operei sale, ale cărei elemente intrinseci au la bază o concepție intelectuală. Deși, în esența ei, Cabala nu este o abordare intelectuală sau rațională a religiei, pentru unii cabaliști intelectul însuși devine o miză a misticii. Cabala își are rădăcinile în legătura dintre intuiție și tradiție”, consideră autorii Dicționarului enciclopedic de iudaism. Cabala extrage din transcendența divină sensul unui adevăr al vieții religioase, în care se întrepătrund elemente mistice si esoterice. În același dicționar amintit mai sus se menționează că „de-a lungul întregii sale istorii, misticismul evreiesc reflectă tensiunea dintre încercarea de a cunoaște adevărul printr-un sistem esoteric de interpretare hermeneutică a versetelor biblice și a cugetărilor talmudice – ele însele considerate simboluri – și nevoia imperativă a unei descoperiri mistice originale prin viziuni, vise, revelațiile puterii cerești si reflecția intuitivă.” Așadar, inițial nu era vorba despre aspecte mistice sau esoterice, ci de hermeneutică. Adevărul mistic putea fi cules din texte vechi printr-o interpretare mistică, cabaliștii limitînd și ei posibilitățile de propagare a învățăturii, impunînd o anumită vîrstă pentru inițiere, care la rîndul ei se adresa unui număr restrîns de discipoli. O recentă apariție editorială își propune să dezvăluie mistere ale Cabalei: Aryeh Kaplan, Meditația și Cabala, traducere din limba engleză de Ioana-Raluca Voicu, București, Editura Herald, colecția „Sepher”, 2018, 424 p.

Cartea lui Aryeh Kaplan începe cu o afirmație tranșantă: ne aflăm în fața celor mai ascunse mistere ale Cabalei, care poate ar fi trebuit păstrate sub tăcere, dacă nu ar fi fost răspîndite atît de multe informații greșite și care trebuia să fie înlăturate. Știința Cabalei este împărțită în trei domenii: teoretic, meditativ și practic. Cabala teoretică se ocupă de aspectul formal al misterelor, expune doctrina Emanațiilor Divine, a celor zece Sefirot. Cabala practică s-a ocupat cu precădere de magia albă; rabinii taumaturgi au fost o prezență frecventă în comunitățile Europei răsăritene, ei folosind Numele Divine și incantațiile pentru a vindeca. Cabala meditativă se situează între cele două curente amintite, metodele de meditație fiind descurajate, dar fiind cunoscute mai ales din învățăturile rabinului Abraham Abulafia.

Primii care au folosit metodele meditative au fost patriarhii și profeții; ei le-au folosit pentru iluminare și darul profeției. Despre perioada talmudică timpurie se cunosc puține fapte, se știe că se foloseau tehnici meditative pentru a accede la sfera transcendentă; din această perioadă datează lucrări clasice ale Cabalei: Sefer Yetzirah, Bahirul și Zoharul, care erau utilizate în cercuri restrînse, rămînînd necunoscute în afara lor. În secolul al XIII-lea, Abraham Abulafia a dezvăluit o serie de metode secrete; trei secole mai tîrziu, Yitzchak Luria a arătat că unele combinații de litere din Zohar puteau fi folosite ca instrumente meditative; secolul al XVIII-lea marchează o nouă renaștere a iudaismului prin ascensiunea hasidismului, mișcare fondată de Baal Shem Tov.

O personalitate asupra căreia stăruie Aryeh Kaplan este rabinul Abraham Abulafia, menționat de mulți cărturari, deși din scrierile sale s-a păstrat prea puțin. Chiar dacă asupra omului persistă acuze că ar fi avut iluzii mesianice, „este unanim recunoscut faptul că el era în posesia unor tradiții autentice și că a transmis-o cu fidelitate și precizie.(…) Abufalia nu este atît de fascinant din cauza vieții sale personale, cît din cauza comorii remarcabile a învățăturii mistice pe care a inclus-o în scrierile sale.”  Aryeh Kaplan face o binevenită prezentare a unor școli vechi dedicate învățării Cabalei și a metodelor sale, oferind cititorilor pagini din Poarta lui Kavanah, Porțile Luminii, Sefer HaYuchasin.

Unul dintre marii teoreticieni ai Cabalei a fost Moise Cordovero, autor al cîtorva lucrări ce au exercitat o puternică influență asupra contemporanilor și a generațiilor care au urmat: Pardes rimonim (Grădina rodiilor), una dintre cele mai profunde scrieri ale misticii cabalistice; Or iakar (Lumina prețioasă), un comentariu asupra Zoharului; Tomer Devora (Palmierul Deborei), prima lucrare care face legătura între simbolismul Cabalei și comportamentul etic cotidian al omului; în opinia sa faptele omenești trebuie să ia ca model acțiunea emanațiilor divine (sefirot), concepție care va influența opera etică a cabaliștilor din secolele care au urmat. Cartea Palmierul Deborei a apărut la Editura Herald, în anul 2015, în traducerea lui Lucian-Zeev Herșcovici. Ramak, așa îl numeau contemporanii pe Moise Cordovero, în semn de prețuire, folosind inițialele sale, era cel mai important filosof al lumii Cabalei. Teoretician, dar și implicat activ în meditația Cabalei, Ramak a făcut din orașul Safed, unde întemeiase o academie cabalistică, „cel mai mare centru al Cabalei pe care lumea l-a cunoscut vreodată.”

Isaac Luria, cunoscut și sub numele de ha-Ari, care și-ar fi făcut ucenicia cabalistică pe lîngă un polonez, în timpul șederii în Egipt unde a îmbrățișat și esoterismul; s-a stabilit la Safed, unde a studiat cu Cordovero. Luria a adunat în jurul lui mai mulți discipoli cărora le destăinuia revelațiile sale, în timpul plimbărilor la mormintele sfinte din Safed. Întreaga sa învățătură s-a transmis oral, nu există nici o carte pe care să o fi scris el; discipolii, mai cu seamă Haim Vital, a făcut însemnări asupra viziunilor mistice ale lui Ari. Hasidismul a fost  o mișcare mistică ale cărei baze au fost puse de Baal Shem Tov, o mișcare care s-a răspîndit dincolo de cercul cărturarilor. El însuși nu a fost un erudit conform canoanelor tradiționale, dar era un foarte bun cunoscător al Bibliei, al Hagadei rabinice și al Cabalei. Multe aforisme rămase de la părintele hasidismului arată că tainele divine i-au fost dezvăluite nu datorită erudiției sale, ci pentru că rugăciunile sale erau pătrunse de evlavie. „Deși rugăciunea a fost principalul mijloc pentru ascensiunea spirituală, maeștrii hasidici au discutat deseori conceptul în termeni mai generali. Cineva poate urca pe scara spirituală, dintr-o cameră în alta, dintr-un Univers în cel superior lui. Astfel, vom trece prin cele patru universuri, Asiyah, Yetzirah, Beriyah și, în final, în Atziluth, universul celor Zece Sefirot. Folosirea acestor universuri pentru ascensiunea spirituală și legarea minții de cer joacă un rol important în sistemul lui Baal Shem”, scrie Aryeh Kaplan. Toate prezentările personalităților care au marcat studierea Cabalei și cultivarea meditației sînt amplu argumentate teoretic, cît și prin numeroase texte pe care Aryeh Kaplan le pune la dispoziția cititorilor.