jung-omul-si-simbolurile-sale-franz-henderson-jacobi-jaffeC.G. Jung nu a fost numai un strălucit medic și psiholog, deschizător de drumuri în psihologia analitică, fondator de școală, ci și un prolific autor de lucrări științifice în care a abordat subiecte variate mergînd de la analiza viselor la alchimie, de la psihologie la mitologie, de la teoria arhetipurilor la psihologia religiei, de la simboluri ale transformării la simbolistica Sinelui. Exceptînd de acum celebra Carte Roșie, apărută postum, cu acordul moștenitorilor, și volumul Analiza viselor, restul scrierilor lui Jung sînt grupate în Opere complete, 20 de volume, inclusiv bibliografia si indicele general; să amintim că volumele 9 și 18 sînt în cîte două tomuri, iar volumul 14 în trei tomuri. În primăvara anului 1959, televiziunea BBC i-a solicitat lui John Freeman să realizeze un interviu cu C.G. Jung; interviul s-a bucurat de succes, ceea ce l-a încîntat și pe psihologul elvețian obișnuit să-și expună rezultatele cercetărilor și studiilor sale doar în fața confraților săi. Wolfgang Foges, managerul editurii Aldus Books, l-a rugat pe John Freeman să discute cu Jung despre posibilitatea ca acesta să scrie o carte despre ideile sale esențiale din domeniul psihologiei, o carte care să nu se adreseze specialiștilor, propunere pe care Jung a respins-o categoric; era în vîrstă, obosit, nu voia să-și ia un angajament de lungă durată; a revenit cu condiția să scrie cartea împreună cu cîțiva colaboratori, iar coordonarea activității și relațiilor între autori și editor să o asigure John Freeman. Așa s-a născut cartea Man and His Symbols, apărută la Aldus Books, în anul 1964. De puțin timp a apărut și versiunea în limba română a acestei cărți: Omul și simbolurile sale, București, Editura Trei, colecția „Misterele inconștientului colectiv”, traducere din limba engleză de Mirela Foghianu, 2017, 474 p. Alături de C.G. Jung, în carte regăsim studii semnate de Joseph L. Henderson, Marie-Louise von Franz, Aniela Jaffé, Jolande Jacobi.

Studiul lui Carl G. Jung se intitulează Abordarea inconștientului, pentru Jung inconstientul fiind marele ghid al conștientului. Pentru Jung fiecare experiență conține un număr indefinit de factori necunoscuți, după cum unele evenimente nu sînt observate în mod conștient, multe aspecte inconștiente arătîndu-se în vise. „Oricine neagă existența inconștientului presupune de fapt că actualele cunoștințe pe care le avem despre psihicul uman sînt complete. Această credință este în mod clar la fel de falsă precum este și asumpția că știm tot ceea ce poate fi cunoscut despre univers. Psihicul nostru face parte din natură și enigma sa este la fel de infinită. Astfel, nu putem defini complet nici natura, nici psihicul”, afirmă C.G. Jung. Conștiința umană nu are un grad înalt de continuitate, este vulnerabilă și predispusă fragmentării, dar avem posibilitatea de a izola fragmente ale minții umane. În acest punct al analizei lui Jung i se pare necesară reexaminarea importanței viselor, „fantezii inconsistente, evazive, instabile, vagi și incerte”, a observării și înțelegerii simbolurilor onirice. Jung s-a confruntat cu tendința unor persoane de a ignora sau nega mesajele viselor, conștiința rezistînd la orice este inconștient sau necunoscut. Imaginile din vise sînt mai pitorești, mai vii decît conceptele, ele sînt simbolice, neexprimînd situația în mod direct, ci indirect, prin intermediul unei metafore. Avînd o bogată activitate de analiză a viselor pacienților săi, să nu uităm că studiul lui Jung este scris spre sfîrșitul vieții, în textul său psihologul repovestește vise semnificative, oferind interpretări lămuritoare asupra succesiunii sau repetitivității viselor. Pledoaria lui C.G. Jung este pentru a vedea în inconștient un producător de simboluri; el deplînge faptul că „subaprecierea generală a sufletului uman este atît de mare, încît nici marile religii, nici sistemele filosofice, nici raționalismul științific nu mai au disponibilitatea de a-l cerceta mai atent”. Se acordă foarte puțină atenție esenței omului, adică psihicului său, spune Jung, rămînînd astfel neexplorată o parte complexă a minții. Dintr-un raționalism păgubos oamenii au arătat dispreț față de inconștient, psihicul devenind „un depozit pentru lucrurile refuzate de morală”, uitîndu-se că inconștientul este un fenomen neutru care „conține toate aspectele naturii umane – lumină și întuneric, frumos și urît, bine și rău, profund și superficial”.

Studiul lui Joseph L. Henderson, Vechile mituri și omul modern, este despre redescoperirea istoriei străvechi prin imaginile și miturile care au supraviețuit omului secular. Pe urmele lui Jung, psihiatrul american pledează pentru eliminarea distincției arbitrare între omul primitiv și omul modern, pentru studierea legăturii cruciale între miturile arhaice și simbolurile produse de inconștient. În studiul său analizează mitul eroului prin cîteva exemplificări, subliniind că nevoia de simboluri eroice apare cînd Eul are nevoie de întărire, dar „din punct de vedere psihologic, imaginea eroului nu trebuie să fie privită ca identică cu Eul în sine”. După cîteva referiri la mitul eroului în basme și mitologie, Joseph L. Henderson face interesante aprecieri asupra simbolurilor transcendenței, cele „care reprezintă străduința omului de a-și atinge scopul personal. Ele asigură mijloacele prin care conținuturi ale inconștientului pot intra în mintea conștientă, simbolurile fiind, de asemenea, o expresie activă a acestor conținuturi”.

Procesul individuării este subiectul ales de Marie-Louise von Franz în încercarea de a surprinde modelul dezvoltării psihice, de a defini Sinele „ca factor intern călăuzitor, diferit de personalitatea conștientă, și care poate fi observat numai prin cercetarea viselor individuale.” Un vis sau un eveniment important reprezintă primul contact cu inconștientul și în formă simbolică poate anticipa viitorul. Prin vise, omul se obișnuiește cu aspectele propriei personalități, este ceea ce Jung numea „conștientizarea umbrei”; umbra reprezintă atribute ale Eului necunoscute sau puțin cunoscute, descoperirea inconștientului fiind una dintre cele mai importante descoperiri ale timpurilor recente. Dar nu numai umbra apare în evaluarea problemelor etice dificile, apare o „figură internă”, anume animus și anima; anima este personificarea tendințelor feminine din psihicul bărbatului și are asemenea umbrei două aspecte, unul benefic și altul malefic; animus este personificarea masculină a inconștientului în psihicul feminin. Dincolo de aceste aspecte importante (animus/anima), inconștientul își schimbă personajul și apare în forma simbolică care reprezintă Sinele.

Aniela Jaffé, analist și biograf al lui Jung, scrie despre Simbolismul în artele vizuale, pornind de la observația că omul transformă inconștient obiectele sau formele în simboluri, autoarea oprindu-se asupra pietrei, animalului și cercului. Pentru cei din vechime pietrele neprelucrate aveau un puternic înțeles simbolic, cum aveau să-l aibă și animalele pictate pe pereții peșterilor și grotelor, percepute ca spații sacre.  Cercul, indiferent de apartenența la o cultură sau alta, exprimă cel mai important aspect al vieții – totalitatea ei fundamentală. Sub formă de yantră, mandală, roată solară, nimb al sfinților, cercul este un simbol al psihicului, așa cum pătratul este un simbol al materiei telurice, al trupului. Aniela Jaffé scrie cu talent și aplecare despre arta modernă susținînd că „scopul artistului modern este de a da expresie viziunii lui interioare asupra omului, asupra fundalului spiritual al vieții și lumii.” Arta ultimului secol a fost o neîncetată căutare, autoarea opinînd că în jurul anului 1960 artiștii erau preocupați de reunirea propriei realități interioare cu realitatea lumii, „o nouă unire a trupului cu sufletul, a materiei cu spiritul”.

Jolande Jacobi semnează studiul Simboluri în analiza individuală în care își propune să demonstreze modul în care analiza poate ajuta în procesul individuării, luînd ca exemplu cazul unui tînăr de 25 de ani, timid, introvertit, inhibat, fără o viață socială, dar dornic să-și dezvolte psihicul. În cele nouă luni de analiză, tînărul Henry i-a prezentat 50 de vise, primul oferind indicii asupra conflictelor psihice ale pacientului. Era un vis despre o excursie în care Henry se rătăcește, își pierde lucrurile, trece prin momente dificile, „vede” părțile lipsite de viață ale propriului psihic: „Visul era extrem de promițător, ca anticipare a dezvoltării interioare pe care Henry spera să o obțină prin analiză”. Cazul lui Henry pune în lumină o maturizare accelerată spre o masculinitate independentă și responsabilă, spre evadarea din „închisoarea maternă”, reprezintă o inițiere în realitatea vieții exterioare.

C.G. Jung și colaboratorii săi caută în cartea Omul și simbolurile sale să clarifice rolul jucat de funcția creatoare de simboluri din psihicul inconștient al omului. Studiile lui Jung și ale discipolilor săi au subliniat rolul arhetipurilor în modelarea individului, acestea afectîndu-i întreaga evoluție psihică. Studiile și cercetările lui C.G. Jung, continuate de discipolii și colaboratorii săi, au stat sub semnul neobositei căutări a înțelegerii fenomenului vieții.