Jean-Pierre Bayard (7 februarie 1920, la Asnières, – 5 martie 2008, la Angers) este unul dintre cei mai cunoscuţi autori de literatură masonică în limba franceză. De formaţie inginer de lucrări publice, Jean-Pierre Bayard obţinuse titlul de doctor în litere, cu o teză despre spiritualitatea masonică. Numeroasele cărţi care îi poartă semnătura acoperă teme cum ar fi: spiritualitatea masonică, companionajul, rozicrucianismul, simbolismul focului, dar acoperă şi cinci decenii de activitate publicistică. Amintim cîteva din cărţile sale: La Symbolique du Feu, 1954 ; La Symbolique du Monde souterrain, 1961; Le Symbolisme de la Rose-Croix, 1975; La Spiritualité de la Franc-Maçonnerie, 1982; La Tradition cachée des cathedrales, 1990, premiul Bordin al Institutului Franţei; Le Symbolisme du Temple, 1991; L’Esprit du Compagnonnage, 1994; Trente-trois. Histoires des degrès du Rite Ecossais Ancien et Accepté en France, 2004. A avut amabilitatea de a răspunde cîtorva întrebări pentru un interviu publicat în revista « Cronica » , martie 2005, reluat în volumul Sensul ascuns. Dialoguri despre esoterism, Iaşi, Editura Cronica, 2005. Multe din cărţile sale au cunoscut mai multe ediţii, dar despre una din cărţi se spune că devenise o lucrare clasică încă din timpul vieţii autorului. Pentru că noile generaţii interesate de această carte, prima ediţie apăruse în 1978, nu o aveau la dispoziţie, Editura Dangles a luat iniţiativa de a o reedita: Le Symbolisme Maçonnique Traditionnel. Tome I : Les loges Bleues, coll. « Horizons ésotériques », 2011, 462 p.

Deşi trăim într-o lume marcată de materialism, de un nemaiîntîlnit avînt tehnologic, cu bunele şi relele sale, deşi omul zilelor noastre s-a plasat de bună-voie în « zodia » consumismului şi cultivării orizontalităţii lipsite de perspectivă, sînt încă mulţi cei interesaţi de valorile tradiţionale, de spiritualitatea autentică. În acelaşi timp, valul de interes pentru o spiritualitate cu un conţinut ambiguu, o spiritualitate cu graniţe fluctuante, folosirea abuzivă a termenilor de esoterism şi iniţiere cer o privire circumspectă pentru a îndepărta urmele neînţelegerii. S-a spus de multe ori că masoneria este ultima instituţie care păstrează un strîns raport cu Tradiţia. Afirmaţia este reală atît timp cît masoneria rămîne profund ancorată în esoterism, în misterul iniţierii. Prima parte a cărţii lui Jean –Pierre Bayard face cîteva precizări privind valoarea simbolismului şi a ritualului, o scurtă istorie a masoneriei, a riturilor şi obedienţelor, a regularităţii şi secretului masonic, care pregătesc cititorul în a înţelege ritualul şi simbolistica primelor trei grade ale masoneriei, urmărind cu precădere ritualul Ritului Scoţian Antic şi Acceptat.

Dintre subiectele abordate în prima parte a acestui prim volum ne vom opri asupra unuia care generează multe dispute şi multă neînţelegere: secretul masonic. Cititorul mărginit nu trece niciodată de literă, iar secretul devine pentru acesta o poartă dincolo de care nu se trece, deşi tot mai mulţi autori atrag atenţia atenţia asupra căutării sensului profund al secretului şi al tăcerii, ca şi a interdicţiei de a transmite ceea ce ai văzut şi auzit. Fiind de ordin spiritual, seceretul masonic este intraductibil, incomunicabil, profanul neavînd acces la realităţile metafizice. Cărţile pot fi în mîna oricui, dincolo de text gîndirea profundă rămîne să fie descoperită, iar acest caracter incomunicabil al iniţierii nu este specific masoneriei, ci întregului demers al căutării. « Adevăratele mistere se apără ele însele împotriva oricărei curiozităţi profane, natura lor însăşi apărîndu-le împotriva oricărei atingeri a prostiei umane », scria René Guénon. De aceea noţiunea de « secret » poate scăpa multora, tocmai pentru că nu se ţine seamă de valoarea intrinsecă fiecărui individ. « Toţi autorii masoni sînt aici de acord că secretul stă în această influenţă spirituală ale cărei vehicule sînt riturile, simbolurile, ele putînd permite accederea la această cunoaştere abstractă. Fiecare va ajunge aici după propriile posibilităţi de înţelegere sau de realizare interioară », precizează Jean-Pierre Bayard. Cunoaşterea unei parole sau a unei atingeri nu va face dintr-un profan un mason, iar masonii care se grăbesc să atragă atenţia asupra « divulgărilor » ar putea să se întrebe cîţi membri ai confreriei ajunşi la « gradele înalte » se recomandă altfel decît cu numărul gradului, nicidecum cu denumirea acestuia, ca să nu mai vorbim de cunoaşterea legendei gradului ! Casanova, mult mai cunoscut pentru aventurile amoroase decît pentru scrierile filosofice, spunea că un mason poate trăi 50 de ani ca maestru mason fără să înţeleagă secretul acestei confrerii. « Cei care printr-o indiscreţie necinstită nu şi-au făcut un scrupul din a revela ceea ce fac în lojă, nu au revelat esenţialul. Cum l-ar putea arăta dacă ei nu îl ştiu ? », se întreabă Casanova în Memoriile sale.

Partea cea mai consistentă a acestui prim volum este cea dedicată gradului de ucenic, pentru că acest prim grad al masoneriei este cel mai bogat în învăţăminte iniţiatice. Jean-Pierre Bayard face o amplă prezentare a lojii începînd cu generalităţi venind dinspre lojile de pe şantierele medievale, continuînd cu descrierea şi proporţiile lojii, cu obiectele care o decorează (coloane, altar, pavajul mozaicat, piatra); autorul insistă pe ceremonia de iniţiere, pe proba pămîntului la care este supus candidatul în cabinetul de reflecţie, acolo unde neofitul reface un drum care aminteşte caverna vechilor mistere, moartea iniţiatică, toate acestea, împreună cu elementele care decorează cabinetul, pregătind candidatul pentru drumul său spre lumină. Ceremonia iniţierii crează în lojă o atmosferă încărcată de spiritualitate, ale cărei ecouri nu pot lăsa pe nimeni indiferent.

După ce a văzut simbolic lumina, noul iniţiat urmăreşte în tăcere ritualul, caută să discearnă simbolismul uneltelor, să transpună învăţăturile ritualului operativ în plan simbolic ; cînd stadiul de pregătire este încheiat ucenicul este chemat să ridice o nouă treaptă, cea de companion, grad care pînă în 1738 era considerat ca desăvîrşire a ritualului, la acea vreme gradul de maestru nefiind cunoscut. Jean-Pierre Bayard prezintă elemente ale simbolismului gradului de companion, insistînd pe valoarea numărului cinci şi pe semnificaţia stelei înflăcărate, ca şi asupra literei G care a stîrnit multe comentarii, continuînd să rămînă o enigmă, deşi fiecare obedienţă îi atribuie o semnificaţie  ( Geometrie, Geniu, Gnoză, God, Gravitaţie).

Arta de a construi se desăvîrşeşte odată cu gradul cu gradul de maestru, care este « autentica accedere la calea iniţiatică : este o înălţare spirituală care nu poate căpăta valoare decît prin cunoaşterea dobîndită în primele două grade ». Autorul preferă legendei din ritualurile masonice versiunea poetică a lui Gerard de Nerval: Nopţi de Ramazan în volumul Călătorie în Orient; în prezentarea simbolismului ritualului gradului de maestru Bayard pune în evidenţă cîteva elemente care nu se întîlnesc în toate obedienţele, printre ele: crucea latină, şorţul maestrului are bordura roşie (pentru unii însă lojile albastre înseamnă şorţuri cu bordura albastră !!), dar şi faptul că după vechile ritualuri maeştrii au capul acoperit.

Simbolismul masonic îl duce pe iniţiat către o altă înţelegere a lumii şi îl face să vadă că dincolo de relativitatea lumii se află Tradiţia, care este dintotdeauna, doar că nu toţi o văd. Simbolismul este cel care, dincolo de interese, de rasă, credinţă sau opinie, este cel care asigură perenitatea masoneriei. « Izolarea noastră terestră nu este decît parţială căci o aceeaşi influenţă, un acelaşi ritm, o aceeaşi muzică armonică animă şi leagă tot ceea ce gîndeşte şi trăieşte. Este aici unitatea superioară a universului al cărei unul din cele mai poetice nume este cel de mare arhitect al universului », afirmă Jean-Pierre Bayard, îndemnîndu-i pe cei care au fost admişi în rîndul masonilor să nu se mărginească la efortul de asimilare doctrinală, la învăţarea catehismului sau la frecventarea cu regularitate a ţinutelor lojilor lor, ci să se aventureze în căutarea adevărului, să înfrunte tenebrele, să renunţe la evidenţele autorităţii, să privească în adîncul mormîntului!

Editorul anunţă, pentru luna octombrie, apariţia celui de-al doilea volum – Le Symbolisme Maconnique Traditionnel. Les Hauts Grades et Rites Anglo-Saxons.