Turba Philosophorum

Turba Philosophorum pare a fi „un manuscris preluat dintr-un vechi codex, mai complet decît orice ediție publicată pînă acum”, este „un vechi tratat alchimic, tradus din latină, cuprinzînd principalele interpretări ale codexului mai scurt, paralele cu alchimiștii greci și explicații ale termenilor obscuri”, o „scriere a lui Arisleus”, născut din Pytagoras „maestru al înțelepților și conducător al Profeților”

Filosofi prin foc, așa își spuneau vechii alchimiști, care defineau alchimia ca fiind arta de a filosofa prin foc, cultivînd astfel o nouă alianță, cea dintre înțelepciune și foc. Și nu este vorba despre focul care arde sub athanor, ci despre focul asociat cu inflamabilitatea spiritului, este vorba despre focul-principiu, teoretizat de primii filosofi greci alături de celelalte elemente prime, apă, aer și pămînt. Heraclit din Efes a fost filosoful grec, aristocrat și extravagant, care a considerat focul ca principiul material prim și unic al universului, un univers, în viziunea sa, într-o perpetuă devenire, într-un mobilism universal, în care nu ne scăldăm niciodată de două ori în aceeași apă a unui rîu. Despre foc Heraclit scrie în tratatul său Despre natură, focul care explică devenirea tuturor lucrurilor, focul despre care este vorba într-o frumoasă anecdotă plină de tîlc, relatată de Aristotel: se povestește că pe Heraclit veneau mulți străini să-l cunoască; într-una  din zile s-a apropiat de casa lui un grup de străini care, văzîndu-l încălzindu-se lîngă cămin, s-au sfiit să intre în casă; observîndu-le stinghereala, Heraclit le-a spus pe un ton prietenos: „intrați, se află zei și aici”. Heidegger apropie această întîmplare de un aforism al lui Heraclit, „Firea sa îi este omului daimon”, care vrea să spună că omul locuiește, în măsura în care este om, în apropierea zeului, vizitatorii lui Hearclit vrînd să trăiască un eveniment al gîndirii alături de el, de aceea locul comun, căminul, vatra de foc, la o primă vedere îi decepționează, ei așteptîndu-se  să-l vadă în altă lumină. Dar dacă această întîmplare s-a păstrat și povestit pîna astăzi, e pentru tîlcul său, anume că în preajma cuptorului „se află zei”. Întîmplarea povestită de Aristotel și reluată în timpurile noastre de Heidegger este despre sălașul omului, despre gîndirea care gîndește adevărul Ființei ca element originar al omului. Gîndirea se exprimă sub diverse înfățișări, atît la nivelul ideilor, cît și al formelor discursului. Una dintre formele discursului a fost dialogul, astăzi păstrată în memoria culturală mai ales prin celebrele dialoguri platoniciene care îi reunea, printre alții, pe: Socrate, Criton, Alcibiade, Gorgias, Cratylos, Theaitetos, Phaidros, Philebos sau Hermogenes. Sub forma dialogului au fost scrise și numeroase tratate de alchimie, printre acestea numărîndu-se și Turba Philosophorum sau Adunarea înțelepților numită și cartea adevărului în artă și al treilea sinod pitagoreic, tradusă din latină de Arthur Edward Waite. Această lucrare a fost recent editată și în limba română, în traducerea Gabrielei Nica, la Editura Herald, București, colecția „Quinta essentia”, 2019, 224 p.

Arthur Edward Waite (1857-1942), s-a născut în S.U.A., dar a trăit în Anglia. A fost atras de ocultism, a fost membru în Hermetic Order of the Golden Down și în Societas Rosicrucian in Anglia. A intrat în conflict cu mulți confrați, printre ei fiind și William Buttler Yeats, în 1915 fondînd un alt nucleu ocultist, Fellowship of the Rosy Cross. Este cunoscut si pentru crearea Rider-Waite Tarot. Preocupat de ocultism, misticism și esoterism, Arthur Edward Waite a publicat numeroase lucrări, dintre care amintim: The Book of Ceremonial Magic; The Holy Kabbalah; A new Encyclopedia of Freemasonry; The Hermetic Museum; Lives of Alchemystical Philosophers (apărută și în limba română, Alchimiștii de-a lungul secolelor, Editura Herald, 2019). Turba Philosophorum este un vechi tratat alchimic, scris în limba latină, datînd, probabil, de la sfîrșitul primului mileniu. Datarea și limba originală a scrierii alchimice sînt subiecte de controverse, dat fiind că alchimia a avut un parcurs și o răspîndire în care s-au împletit influențe egiptene, grecești și arabe, alchimia revenind în Europa după periplul prin Orientul Apropiat și Mijlociu. Arthur Edward Waite afirmă că versiunea pe care a tradus-o își are sursa în alchimia greacă, în sprijinul afirmației sale aducînd teoriile elaborate de Marcelin Berthelot, cunoscut chimist francez și cercetător al textelor alchimice antice și medievale.

Turba Philosophorum pare a fi „un manuscris preluat dintr-un vechi codex, mai complet decît orice ediție publicată pînă acum”, este „un vechi tratat alchimic, tradus din latină, cuprinzînd principalele interpretări ale codexului mai scurt, paralele cu alchimiștii greci și explicații ale termenilor obscuri”, o „scriere a lui Arisleus”, născut din Pytagoras „maestru al înțelepților și conducător al Profeților”. Tratatul este redarea discuțiilor în cadrul unui sinod/sobor pitagoreic, în care discipolii sînt invitați să vorbească despre prețioasa Artă. Primul invitat a fost Iximidrus, un apărător al convingerii că unul dintre elementele primordiale este focul, dar care este stăpînit de aer, altfel flăcările ar distruge tot ceea ce are viață. Următorul vorbitor, Exumdrus, preia din discursul predecesorului importanța aerului. A treia cuvîntare îi aparține lui Anaxagoras, care vorbește despre densitatea pămîntului și despre apă, elementul mai puțin rarefiat decît aerul. Așadar patru scurte expozeuri despre cele patru elemente fundamentale ale naturii, pămîntul, apa, aerul și focul, care sînt ilustrate de Pandolfus prin alegoria oului, oul filosofic al alchimiștilor: „Coaja interioară foarte subțire este unită cu coaja exterioară, reprezentînd mediul separator între pămînt și apă, adică acel aer care desparte pămîntul de apă. Gălbenușul oului reprezintă focul, iar coaja ce conține gălbenușul corespunde celuilalt aer, care separă apa de foc. Ambele sînt însă același aer, adică acela care separă lucrurile reci, pămîntul de apă și apa de foc. Dar aerul de jos este mai dens decît aerul de sus, iar aerul de sus este mai rarefiat și mai subtil, fiind mai aproape de foc decît aerul de jos. Așadar, în ou există patru elemente: pămînt, apă, aer și foc. Dar în afara celor patru elemente, în mijlocul gălbenușului se află punctul Soarelui, iar acesta este puiul. În consecință, toți filosofii acestei arte minunate folosesc exemplul oului cînd își prezintă opera.” 

Toate dicționarele de simboluri prezintă oul ca un simbol universal, fiind prezent în toate marile tradiții spirituale ale omenirii. Tradiția alchimică a oului filosofic evidențiază ideea de germene al vieții spirituale, vatră a universului care închide în cochilia sa elementele vitale asemenea vasului ermetic care conține compostul operei. Oul conține în sine viața, printr-o lentă și naturală clocire apărînd puii, ființele vii, observații simple, elementare, dar care au stîrnit interesul alchimiștilor pentru simbolistica oului, materia primă unică avînd în sine elementul propriei dezvoltări. Cunoscutul alchimist Bernard le Trevisan și-a intitulat unul dintre tratate Traite de la nature de l’oeuf, iar Michel Maier în cunoscuta și enigmatica sa lucrare Atalanta fugiens. Emblemele filosofice ale secretelor naturii consacră Emblema a VIII-a oului (Ia oul și lovește-l cu o sabie de foc), epigrama care însoțește imaginea spunînd că

Pe cer este o pasăre, cea mai îndrăzneață dintre toate,
Al cărei ou îl vei căuta, fără să-ți pese de altceva.
Un albuș înconjoară gălbenușul. Cu băgare de seamă,
Atinge-l cu sabia înflăcărată (așa este-obiceiul).
Marte trebuie să vină în ajutorul lui Vulcan: el o să nască
O pasăre ce va învinge și fierul, și focul deopotrivă.

Sabia de foc care va ajuta puiul să părăsească cochilia amintește episodul mitologic al nașterii zeiței Atena, din capul lui Zeus, în urma loviturii de secure pe care i-o dă Hefaistos.

În Atalanta fugiens, Michael Maier amintește, în Emblema a VIII-a, de Turba Philosophorum și de intervențiile lui Morfoleus si Moscus, doi dintre filosofii care participă la adunare. O adunare a diversității filosofilor și înțelesurilor asupra Naturii, un sinod despre lucrurile ascunse de la începutul lumii, și pentru a căror înțelegere este nevoie de iubirea de înțelepciune, de răbdare, pentru că înțelegerea vine din răbdare, rugăciune și din transformarea elementelor. Nici un filosof nu va revela vreodată focul secret și puterea agentului care operează toate mutațiile; cine nu va înțelege se va opri și se va ruga la Dumnezeu să-l lumineze, căci cunoașterea acestui mare secret este mai curînd un dar decît o lumină dobîndită prin forța rațiunii. Despre acestea ne învață Turba Philosophorum și nobila adunare a filosofilor.