Cărţi

Intimitatea gândului și scrierea în oglindă

Bogdan Mandache

Citind Gânduri către sine însuși întâlnim nu atât un sistem, cel al stoicismului, la care Marcus Aurelius se referă constant și firesc, ci un om, un om de bună-voință, care se examinează și se critică pe sine, caută cuvintele care îl vor ajuta să cultive binele moral, care va da intensitate fiecărei clipe.

marcus-aurelius-ganduri-catre-sine-insusi

De-a lungul prodigioasei sale cariere universitare, filosoful francez Pierre Hadot nu a contenit să se întrebe Ce este filosofia antică?, întrebare care a devenit și titlul uneia dintre cărțile sale, apărută în 1995, la Editura Gallimard. La această întrebare, tradiția universitară răspunde invocând istoria doctrinelor și sistemelor, precum și un lung șir de filosofi de la Platon la Heidegger. Pierre Hadot arată în cartea sa diferența profundă care există între reprezentarea pe care o aveau anticii despre filosofie și reprezentarea pe care și-o fac contemporanii noștri despre același domeniu. Cei care studiază sau sunt doar preocupați de filosofie ajung să creadă că fiecare filosof a inventat, într-o manieră originală, o nouă construcție sistematică și abstractă destinată să explice omul și universul. Pentru Pierre Hadot o astfel de viziune este o eroare, mai cu seamă dacă se aplică filosofiei antice, fără ca prin aceasta să pună la îndoială capacitatea filosofilor antici de a fi dezvoltat o amplă reflecție teoretică. Cei din

vechime puneau accentul pe alegerea unui mod de viață, iar această alegere se face nu la capătul procesului activității filosofice, ci la originea acestuia. Filosofia era deci, înainte de toate, alegerea unei forme de viață, a unui mod de a trăi, așadar o viață și nu un discurs. Marcus Aurelius - bust, muzeul Glyptothek, Munchen Unul dintre gânditorii antici asupra căruia a stăruit Pierre Hadot în studiile sale a fost Marcus Aurelius; a fost împăratul Marcus Aurelius un filosof, un înțelept, un moralist? Născut la Roma, în anul 121 d. C., într-o familie aristocrată, Marcus Aurelius a fost adoptat la moartea tatălui său de Antoninus Pius; a primit o serioasă educație în domeniul retoricii și în cel juridic, pentru ca sub influența lui Apollonius, a lui Quintus Junius Rusticus și a lui Epictet să se apropie decisiv de filosofie. A fost creatorul primelor catedre de filosofie la Atena, iar în anul 176 a creat patru catedre de filosofie, fiecare închinată…

Mai mult...
Cărţi

Epictet – libertatea interioară și coerența cu sine

Bogdan Mandache

Pentru Epictet filosofia este alegerea unui mod de a trăi căruia discursul filosofic îi va da apoi justificările și fundamentele teoretice. Opera lui Epictet este deopotrivă atrăgătoare și interesantă, admirabilă prin serenitatea tonului, prin formule sobre, dar nu seci, prin finețea observației și profunzimea reflecției.

epictet-opera-omnia

Personalitate emblematică a „stoicismului imperial”, Epictet, sclavul filosof, s-a născut în orașul Hierapolis, în Frigia, în jurul anului 50 d. Hr. Epictet a fost sclav, în copilărie fiind în slujba unui libert al lui Nero, Epaphrosius, al cărui nume va fi deseori amintit de Epictet în Conversații; după unele surse antice, infirmitatea lui Epictet a fost cauzată de cruzimea stăpânului său, știindu-se că în lumea antică stăpânii de sclavi pricinuiau acestora suferințe fizice. Se spune că torturându-l, până la ruperea piciorului, Epaphrosius încerca să-l scoată pe Epictet din starea de impasibilitate; este mărturia lui Celsus, relatată de Origen în Contra lui Celsus. Ca și alți aristocrați romani, Epaphrosius dorea ca la curtea sa să aibă sclavi instruiți în disciplinele liberale, așa încât îi permite lui Epictet să urmeze la Roma lecțiile filosofului stoic Musonius Rufus. Cavaler roman, Musonius Rufus a fost un filosof stoic care a trăit în secolul I d.Cr., într-o vreme în care filosofia nu era bine văzută

de împărații Romei. Musonius Rufus a fost exilat de Nero, în contextul pedepsirii celor care ar fi pus la cale complotul împotriva lui Nero. Atunci Seneca, dar și nepotul său, Lucan, au fost condamnați la moarte, în vreme ce Musonius Rufus a fost exilat pe insula Gyaros; adevăratul motiv pentru condamnarea lui Rufus se pare că a fost faptul că „prin învățăturile filosofiei întreținea pasiunile tinerilor”, după cum spunea Tacitus. A fost rechemat la Roma de împăratul Galba, din nou exilat sub Vespasian, rechemat de Titus. S-a ocupat în cursurile sale îndeosebi de logică și de morală, printre cursanții săi numărându-se Epictet și Dion Hrisostomos, ecourile cursurilor sale regăsindu-se în scrierile lui Aulus Gellius, Stobaeus și în Pedagogul lui Clement Alexandrinul. Întâlnirea lui Musonius Rufus cu Epictet s-a petrecut, la Roma, când discipolul avea în jur de 19 ani. Nu se cunosc prea multe despre învățăturile lui Rufus, în afara celor consemnate în Diatribe, o culegere scrisă de un discipol,…

Mai mult...
Cărţi

Pelerin prin viață

Bogdan Mandache

Dincolo de influențele neopitagoreice și neoplatoniciene, opera lui Seneca este una dintre cele mai înalte expresii ale eticii stoice. Scrisori către Luciliu, adevărat tratat de morală, ne învață că înțelepciunea este deschisă tuturor și că filosofia nu respinge pe nimeni.

Seneca-Scrisori-catre-Luciliu

Personalitate remarcabilă a filosofiei stoice, a vieții politice și a literaturii romane, Lucius Annaeus Seneca s-a născut la Corduba, în Spania, într-unul dintre primii ani ai erei noastre, anul exact nefiind precizat de nici o sursă istorică. Era fiul lui Seneca cel Bătrân, cunoscut și sub numele de Seneca Retorul. A fost trimis de timpuriu de tatăl său la Roma pentru a studia retorica în vederea unei cariere de avocat; pe lângă retorică, tânărul Seneca este atras de filosofie urmărind cu interes cursurile lui Attalus, ale lui Posidonius sau ale lui Sotion din Alexandria; iată ce spunea despre lecțiile lui Attalus: „Pe mine, cel puțin, când ascultam pe Attalus vorbind împotriva patimilor, a rătăcirilor și a păcatelor vieții, mă apuca adesea mila de neamul omenesc, iar pe vorbitor îl puneam în înaltul cerului și mai presus de culmea hărăzită unui om.” Gaius Caesar Caligula Astfel, Seneca s-a familiarizat de tânăr cu stoicismul și pitagorismul, cu gândirea religioasă și curentele filosofice

alexandrine pe care le cunoscuse în timpul lungii șederi în Egipt, unde mătușa sa îi pregătea o frumoasă carieră politică. Revenit la Roma Seneca ocupă postul de chestor, începutul unei strălucite cariere politice, dar și al unei vieți tumultuoase. În anul 41, împăratul Claudiu îl exilează în Corsica, sub acuzația de adulter cu Iulia Livilla, sora împăratului Caligula. În anul 49, Agrippina, soția împăratului Claudiu, îl cheamă din exil încredințându-i educația fiului său, Nero, care foarte tânăr devine împărat, Seneca fiindu-i unul dintre sfetnici. În anul 62 Seneca se retrage din viața politică și se consacră în întregime activității filosofice; trei ani mai târziu este bănuit că a luat parte la conjurația lui Piso împotriva lui Nero, împăratul cerându-i să se sinucidă; o face împăcat și demn, act descris de Tacitus în Anale. Morala stoică pe care Seneca a îmbrățișat-o din tinerețe și căreia i-a rămas credincios toată viața se regăsește în toate scrierile sale, fie literare (Agamemnon, Oedip, Fenicienele,…

Mai mult...