. A vorbi despre cuvânt, despre verb nu înseamnă nicidecum a uita o virtute prețuită în literatura veche sapiențială sau în unele ritualuri: tăcerea. Tăcerea nu este ceva gol, este suport al verbului, tăcerea însoțește trasarea rituală a lucrărilor lojii. Cartea lui Marc Steinberg este o instructivă invitație la căutarea verbului creator și a formulărilor sale inițiatice.

Tradiția zidarilor este o tradiție a Cuvântului. Cu aceste cuvinte începe recenta carte a lui Marc Steinberg, Le Verbe créateur et la formulation de l’initiation, Paris, Maison de Vie editeur , collection „Les Symboles Maçonniques”, no. 103, 2022, 128 p. Marc Steinberg este la a doua carte publicată la aceeași editură, în aceeași colecție; precedenta a fost La Chambre du Milieu, 2019, no. 85. Marc Steinberg vede în propoziția care deschide Evanghelia după Ioan o tradiție mult mai veche, anterioară creștinismului, venind din epoca construirii piramidelor, „văzătorii” care au formulat principiile gândirii inițiatice. Pentru tradiția inițiatică, susține Marc Steinberg, Cuvântul este numele forței care creează toate lucrurile. Autorul francez optează pentru traducerea latinescului In principio erat verbum prin Dans le Principe est le Verbe, traducere mai expresivă decât Au commencement était le Verbe. „Commencement”, în opinia lui Marc Steinberg ascunde sensurile prime ale lui „principium”: început, origine, cauză primă. „Să fie lumină! Și a fost lumină”, scrie în Biblie, anunțând,

afirmă Marc Steinberg, consubstanțialitatea între Cuvânt și Lumină, idee pe care o regăsește și în vechi texte egiptene. A cunoaște Cuvântul înseamnă a dispune de aptitudinea de a discerne toate dimensiunile sale, fiecare dintre subtilitățile sale, toate modalitățile sale de acțiune. „Cunoașterea implică o asimilare și o înțelege profundă a Cuvântului în dinamica mutațiilor sale, a transformărilor și a transmutării. Cunoașterea este în jurul Cuvântului, ea este coconul său luminos. Ea protejează și îndrumă pe cei care o caută. O cale a Cunoașterii permite unei comunități inițiatice să perceapă Cuvântul”, scrie Marc Steinberg. El urmărește armonizarea Cunoașterii și a cunoștințelor în munca companionului, Cunoașterea intuitivă și cunoașterea practică, pentru că așa cum afirma Marie-Madeleine Davy nu există cunoaștere fără experiență, știința spirituală bazându-se pe experiență. În opinia lui Marc Steinberg ritul este instrumentul si mijlocul pentru a accede la Cuvânt, ritualul fiind calea prin care individul trece dincolo de comportamentul uman obișnuit, Cuvântul și Cunoașterea fiind modurile de construire, de…

Mai mult...

În opinia lui Marc Steinberg „mijlocul în sensul său inițiatic nu este legat de nici o noțiune spațio-temporală, de nici un criteriu social. El caracterizează un jalon între lumea manifestă și non manifestă, vizibil și invizibil, timp și eternitate, naștere și moarte. Mijlocul inițiatic nu corespunde în mod necesar mijlocului geometric.”

Au trecut mai bine de zece ani de la apariția primului titlu (Le Grande Architecte de l’Univers, de Jean Delaporte), din colecția „Les Symboles maçonniques”, a editurii pariziene Maison de Vie. Pînă la sfîrșitul anului trecut apăruseră 84 de titluri ale acestei colecții; în primele zile ale anului 2019 a apărut un nou titlu, semnat de Marc Steinberg: La chambre du milieu. Folosirea termenilor templu, atelier, lojă sau cameră poate stîrni o anumită confuzie mai ales în rîndul celor care nu aparțin confreriei masonice. Marc Steinberg își propune să explice ce se înțelege prin camera de mijloc. În templele clasice, o cameră era o parte a templului, una din numeroasele sale părți; strict masonic, o cameră aparține spațial templului, dar nu se confundă cu templul, camera trimite la ideea de loc închis, acoperit și protejat. Camera de mijloc este locul în care se întîlnesc maeștrii. În ritualul gradului de maestru al Marelui Orient al Franței de la 1785 se poate

citi următorul dialog: - Unde ai fost primit?- În camera de mijloc.- Cum ai ajuns acolo?- Urcînd o scară cu trei, cinci și șapte trepte.- Ce ai văzut acolo?- Oroare, doliu și tristețe. Un dialog asemănător poate fi citit în ritualul Ritului Scoțian Rectificat: - Unde ai fost primit maestru?- În camera de mijloc, loc al regretelor și lacrimilor.- Cum ai ajuns acolo?- Pe o scară misterioasă în formă de spirală, care se urcă prin trei, cinci și șapte. Simbolic, scara cu trei, cinci si șapte trepte duce către camera aflată între cer și pămînt. Într-un catehism al Ritului Scoțian Antic și Acceptat există acest dialog: „Dacă pierdeți unul dintre frați, unde îl găsiți? - Între echer și compas.” Termenul cameră de mijloc evocă faptul că maestru mason se află mereu între echer și compas, în locul care simbolic corespunde centrului invariabil. În opinia lui Marc Steinberg „mijlocul în sensul său inițiatic nu este legat de nici o noțiune spațio-temporală,…

Mai mult...