Oglinda: mit și simbol, adevăr și iluzie

În finalul cărții sînt cîteva pagini în care se amintește prezența oglinzii în ritualurile masonice ale Ritului Scoțian Antic și Acceptat și în Ritul Scoțian Rectificat, în ambele, în opinia autorului, cu trimitere la celebrul dicton „Cunoaște-te pe tine însuți!”

Oglinda este cunoscută de cîteva mii de ani, cele mai vechi atestări fiind în Vechiul Egipt și în China antică. Oglinda este obiect de studiu pentru fizică și filosofie, este prezentă în artă și literatură. La origine, speculum/oglindă desemna observarea cerului și mișcarea astrelor cu ajutorul unei oglinzi; același cuvînt, speculum, avea să dea naștere și termenului speculație. Cuvîntul sidus/stea a dus la cuvîntul a considera, care etimologic înseamnă a privi stelele. „Aceste două cuvinte abstracte, care astăzi desemnează niște operațiuni intelectuale elevate, își au rădăcina în studiul astrelor reflectate de oglinzi. De aici provine faptul că oglinda, ca suprafață care reflectă, stă la baza unui simbolism extrem de bogat în ordinea cunoașterii”, scriu autorii celebrului Dicționar de simboluri. Prezentă în locuințe dar și în spații publice, oglinda este un element al reprezentării sociale, al relației cu sine și cu altul. Despre oglindă este și recenta carte a lui Thomas Grison: Le Symbolisme du miroir. Entre illusion et Connaissance, Paris, Maison de Vie Editeur, collection „Les Symboles Maçonniques”, 2019, 130 p. Thomas Grison este autor al mai multor lucrări apărute în aceeași colecție, cărți de asemenea prezentate pe acest site: Tarot et Franc-Maçonnerie, Le Symbolisme de l’épée, L’Iconographie du Rite Ecossais Rectifié, Le Symbolisme de l’abeille. La sfîrșitul anului trecut acest site a găzduit interviul pe care l-am realizat cu publicistul francez („Fără munca de interiorizare, legenda lui Hiram nu ar fi decît o farsă grotescă”).

Thomas Grison face o scurtă introducere privind concepțiile anticilor despre oglindă, invocînd teoriile lui Platon, din Republica și Alcibiade, Eneadele lui Plotin, Apuleius cu ale sale Apologii, sau Epistolele către Corinteni ale apostolului Pavel. În Renaștere evoluția tehnicii apropie oglinda de cea pe care o știm astăzi. De la primele teoretizări asupra simbolismului oglinzii s-a reliefat bipolaritatea acesteia: instrument al adevărului, dar și creatoare de iluzii și perspective false. S-a scris mult despre oglindă, fiind subiect de basme, povestiri sau lucrări teoretice. Speculum maius a dominicanului Vincent de Beauvais ocupa singură o bibliotecă: Speculum naturae avea 32 de cărți și 3708 capitole; Speculum doctrinale avea 17 cărți și 2354 capitole, iar Speculum historiale avea 31 de cărți și 3793 capitole. Thomas Grison comentează simbolismul oglinzii în scrierile lui Lewis Carroll, J.K. Rowling, Oscar Wilde, în pictura lui Memling, Georges de La Tour, Tizian, Diego Velasquez, Rubens, Paul Delvaux. Această privire asupra literaturii și iconografiei îi permite să amintească și cîteva dintre defectele firii omenești aflate în strînsă legătură cu folosirea oglinzii: narcisismul, dorința nemăsurată, vanitatea.

Pe măsură ce ne apropiem de sfîrșitul cărții ne putem întreba de ce volumul scris de Thomas Grison a apărut într-o colecție de literatură masonică. În finalul cărții sînt cîteva pagini în care se amintește prezența oglinzii în ritualurile masonice ale Ritului Scoțian Antic și Acceptat și în Ritul Scoțian Rectificat, în ambele, în opinia autorului, cu trimitere la celebrul dicton „Cunoaște-te pe tine însuți!” Iar dictonul are o reflectare artistică exemplară în „Magdalenele” lui Georges de La Tour și întrebările sale fundamentale despre oglindă. Magdalena Fabius interogînd neantul oglinzii  primește un răspuns funest: tigva, un răspuns asemănător gîndurilor lui P. de Saint Louis:

La picioarele unei cruci, o tigvă de mort
sau de moartă mai degrabă îi mărturisește soarta sa…
În golul ochilor mei și pe acest craniu neted
Ia seama cum am murit și cum vei muri și tu…
Uită-te la mine ca la propria ta oglindă.