Și a fost anul 2017…

La solstițiul de vară, 24 iunie, al anului 1717, patru loji londoneze au constituit Marea Lojă a Londrei și Westminsterului, care, după mai multe schimbări de denumire, din anul 1813 va purta numele de Marea Lojă Unită a Angliei. 2017 a fost un moment omagial pentru toate marile loji regulare din lume.

Într-un chip deosebit a aniversat trei secole de masonerie modernă Marea Lojă Regulară a Belgiei, al cărei Mare Maestru, Jacques François, i-a cerut lui Marc Halévy, membru al Lojii „La Parfaite Fraternité” și cunoscut scriitor aplecat asupra masoneriei, să pregătească un text sub forma unui ritual. În această onorantă misiune, Marc Halévy a fost însoțit de Freddy Malice și Jean-Marc Denis. Ritualul însoțit de un prolog și de un epilog se regăsesc în volumul Et la F:.M:. sera! 1717 – 2017. 300 anniversaire de la fondation de la Franc-Maçonnerie moderne. Marc Halévy avec la collaboration de Freddy Malice et Jean-Marc Denis, Escalquens, éditions Oxus, 2017, 176 p.

Prologul semnat de Freddy Malice și Jean-Marc Denis este despre leagănul masoneriei speculative, despre istoria masoneriei care este în amonte și mai ales în aval față de data cronologică a nașterii masoneriei; în amonte sînt variate surse: biblică, alchimică, hermetistă, rozacruciană, arta construcției. Deși construirea unui templu ține de cîmpul operativ, arta de a construi o catedrală transcende muncii, pentru că lucrătorii puneau în operă o mistică a meseriei de constructor. Deși în privința apariției masoneriei speculative nu s-a conturat un punct de vedere acceptat unanim, cei doi masoni belgieni adoptă ideea trecerii progresive de la operativ la speculativ, imaginînd un moment magic, adevărat moment de grație în care loja primește în sînul său pe unul care nu era constructor de meserie, dar a fost „acceptat”, avînd mîinile curate și sufletul pur. Pe același temei cei doi vorbesc despre coexistența și contactele dintre corporație și loja speculativă. În încheierea prologului este amintită o frumoasă formulare găsită într-un document din 1760: „O, Dumnezeule, Mare și Universal Ziditor al lumii, Și Prim Constructor al omului ca și cînd ar fi un templu…”

Marc Halévy, „cu complicitatea fraternă a lui Freddy Malice și Jean-Marc Denis”, imaginează un alt fel de ritual pentru a marca aniversarea masoneriei moderne, un ritual în patru tablouri. Ritualul debutează cu un monolog în care Marele Arhitect al Universului privește și vorbește despre omul așezat în grădina Edenului, care a abandonat înțelepciunea alegînd narcisismul, violența, puterea, dominația, acaparare. Un prim tablou este despre masoneria mitică, despre Templul de la Ierusalim, are ca personaje pe Regele Solomon, profetul Samuel și Maestrul Hiram. Între cele trei personaje se încheagă un dialog despre construirea Templului, un dialog pilduitor despre Templul construit pentru gloria lui Solomon sau pentru gloria Marelui Arhitect al Universului, despre materialele folosite, dacă sînt cele ale unei vieți nomade sau ale unei vieți sedentare. Solomon a fost încercat de pericolul orgoliului care nu se răsfrîngea doar asupra sa, ci asupra poporului lui Israel, iar profeția amintea că Solomon va fi înrobit vanităților sale, numărului sporit de soții și concubine, fiecare cu idolii săi, încît profetul îi va aminti că „Templul este Templul lui Dumnezeu și nu Templul lui Solomon”. Hiram este cel care asumă construirea Templului, el va fi compasul și echerul, ciocanul și dalta, nivela și perpendiculara, iar Templul va fi psalmul, rugăciunea, semnul de eternitate. Al doilea tablou este despre masoneria operativă, despre șantierul unei catedrale gotice, dialogul fiind susținut de Maestrul Villard și de doi companioni, discuția fiind despre soliditatea construcției, cînd cheia de boltă a unei catedrale tocmai s-a prăbușit, sub ruine găsindu-și moartea un companion, eșecul fiind semn al ignoranței celor de pe șantier. Pentru că lumea oamenilor este încă obscură, Maestrul Villard invocă luminile: „Luminile inimii prin Frumusețe, lumina spiritului prin Forță și lumina sufletului prin Înțelepciune. Și știu că atunci cînd construim un Templu în gloria Celui de Sus, dacă punem întreaga noastră artă și întreaga noastră virtuozitate, știu că aducem lumina în inima, în spiritul și în sufletul oamenilor”. Iunie 1717, constituirea Marii Loji a Londrei și Westminsterului este evocată prin dialogul imaginar între James Anderson, Anthony Sayer și Jean-Théophile Desaguiliers, cei care vor construi templul oamenilor liberi și de bune moravuri, locul în care se vor forma oamenii viitorului, totodată și cei care atrăgeau atenția asupra inevitabilelor pericole: „Să fim în gardă, frații mei, ca masoneria să nu devină un divertisment de salon, un antrenant joc de roluri, printre altele…Să ne rugăm ca masoneria noastră să poată scăpa sirenelor vanității profane.” Cel de-al treilea tablou este dedicat masoneriei regulare și este intitulat „O lojă în 1803”, avînd ca personaje pe Wolfgang von Goethe, Maestru Venerabil, Friedrich Schiller, Prim Supraveghetor, și Louis-Claude de Saint-Martin, vizitator. Cei trei discută pe marginea unei scrisori venită din Franța, unde una dintre loji voia să facă din masonerie vîrful de lance al unei revoluții antiaristocratice și antireligioase. Se arată că în vreme ce în Anglia s-a constituit prima mare lojă simbolică, în Germania predomină interesul pentru calea mistică a Strictei Observanțe, bună parte din lojile franceze practică o masonerie speculativă cultivată de Saint-Martin, Martinès de Pasqually, Jean-Baptiste Willermoz, altele sînt captive unui spirit polemic, în afara învățămintelor masonice. Pledoaria celor trei reuniți în loja imaginară este pentru cultivarea rectitudinii morale, a fraternității și spiritualității, pentru că „masoneria este, și trebuie să rămînă o aristocrație a inimii, a spiritului și a sufletului, departe de preocupările profane, destinată doar practicării infinite a spiritualității și a Fraternității”. Ultimul tablou al ritualului, „O masonerie eternă”, este plasat în anul 2117, la aniversarea a 400 de ani de la fondarea Marii Loji a Londrei. Marele Maestru invocă progresele democratice, tehnologice și economice, dar imediat Primul supraveghetor amintește că uneori în numele idealurilor secolul al XX-lea a cunoscut două războaie mondiale, războaie economice, genocide, triumful ideologiilor totalitare. Dintr-un viitor sumbru, marii demnitari elogiază frații din 2017 care au înțeles că o lume fără spiritualitate este o lume fără inteligență, că o lume fără fraternitate este o lume moartă. Păcatul modernității a fost așezarea omului pe un piedestal, ca fiind măsură a tuturor lucrurilor; „umanismul a fost marea eroare a modernității”, pentru că a depreciat tot ceea ce depășea omul. Acest ultim tablou se încheie cu un gînd frumos și măgulitor pentru masonii de astăzi: ei au fost cei care au salvat omenirea de la barbarie și distrugere.

Epilogul, scris de Marc Halévy, este o pledoarie pentru păstrarea ordinii simbolice a masoneriei, pentru respectarea ritualului, pentru noțiunile de ordin și ordine. „Masonii vorbesc de lojă ca despre un loc sacru între Orient și Occident, între Miază-noapte și Miază-zi, între Zenit și Nadir, și de un timp sacru, între Miezul zilei și Miezul nopții”, scrie Marc Halevy. Termenii în care discută scriitorul belgian sînt despre ordine, complexitate, sens, real, tot, proces ternar (Volumul legii sacre, echerul și compasul; Înțelepciunea, Forța și Frumusețea); fără aceste principii nu se poate vorbi de construcția Templului închinat Gloriei Marelui Arhitect al Universului. Marc Halévy insistă asupra sensului în care lucrează masoneria de astăzi, masoneria modernă care aparține lumii moderne: „Masoneria «modernă» aparține «modernității» și va muri cu ea dacă nu-și va resuscita sufletul și dacă nu-și va da un sens dincolo de idealurile învechite ale modernității și Luminilor. Astăzi, masoneria este un loc de fraternitate (inima) și de reflecție (intelect). Ea este extrem de puțin spirituală (suflet) și deloc mistică (modernitatea și Luminile obligă la asta).” Aici este imensul punct slab actual în această lume în căutarea sensului, dar masoneria, de la rădăcinile sale medievale, are fabuloase instrumente spirituale. Un credo spiritual și mistic, metafizic și filosofic converge cu aspirațiile și valorile noii noastre paradigme postmoderne. Reluînd o celebră formulă, Marc Halévy susține că „viitorul masoneriei va fi mistic sau nu va fi deloc” și vorbește despre o masonerie a exigenței și simplicității, a spiritualității și a lucidității.