pdangle-le-langage-symbolique-de-la-franc-maconnerieEditura pariziană Maison de Vie este cunoscută pentru cărțile care au ca subiecte simbolismul masonic, esoterismul, arhitectura catedralelor, cărți apărute în colecții precum: „Les Symboles Maçonniques”, „Voir l’Essentiel”, „Le message initiatique des cathédrales” sau „Franc-maçonnerie initiatique”. Amintim cîțiva autori și cîteva dintre cărțile lor apărute în colecția „Franc-maçonnerie initiatique”: Julien Behaeghel (Quete symbolique d’un Franc-Maçon; Cosmologie et tableau de Loge; Hiram et la reine de Saba), Pierre Dangle (Le livre de l’Apprenti; Le livre du Compagnon; Le livre du Maître), Jean-Patrick Dubrun (Qu’est-ce qu’un apprenti Franc-Maçon?), Percy John Harvey (La Franc-Maçonnerie expliquée par l’image, T.1: Le grade d’Apprenti; T.2: Le grade de Compagnon; T.3: Le grade de Maître), Joel Jacques (Les Pas des Franc-Maçons; Le silence des Appentis; L’Acacia m’est connu), Xavier Tacchella (La Signification des mots hebreux en Franc-Maçonnerie). Unul dintre autorii mai sus amintiți, Pierre Dangle, și-a pus semnătura pe o nouă carte: Le langage symbolique de la franc-maçonnerie. Les mots-clés, collection „Franc-maçonnerie initiatique”, 2018, 282 p. Autorul a ales 33 de cuvinte-cheie ale masoneriei, de la inițiere la Orientul etern, începutul și sfîrșitul parcursului masonic; între cuvintele alese de autor amintim: arta regală, cabinetul de reflecție, loja, Marele Arhitect al Universului, piatra brută și piatra cubică, semne, cuvinte și atingeri, trunchiul văduvei, lanțul de unire, camera de mijloc, fii ai Luminii.

De la „dezvăluirile” lui Samuel Pritchard, în adevăr referiri la ritualurile masonice, cititorii interesați de „secretele” masoneriei au căutat și au descoperit numeroase texte, trimiteri explicite sau aluzive la ritualuri, la simboluri, la denumiri; în timp ritualurile nu au rămas secrete, parolele, vîrstele simbolice și semnele au fost cunoscute, treptat vălul a fost ridicat, apoi înlăturat. Sîntem în fața unei transparențe absolute? Nu, doar că sîntem departe de dorința de a ascunde, și că privim cu luciditate spre cele două tipuri de secret: secretul prin convenție, intrinsec obiectului său, și secretul prin natură, esențial obiectului său, și care este de ordin inefabil. Teologul dominican, Jerome Rousse-Lacordaire, afirmă că primul tip de secret rezultă dintr-o voință de protecție, și amintește cazul societăților secrete care se protejează de o privire străină. Al doilea tip de secret nu depinde în mod imediat de o voință, el este intrinsec obiectului. Aceste „dezvăluiri” sînt precum textele alchimice: pentru cei mai mulți athanorul, Marea Operă, conjunctio, arcana, elixir, sublimare sînt niște termeni atrăgători, frumoși dar care nu pot fi identificați, iar cititorilor de texte alchimice nu spun nimic, așa cum nu spun nimic o parolă aflată întîmplător sau un fragment de ritual masonic citit de cineva căruia nimeni nu i-a ridicat bandoul de pe ochi.

Trăim într-o lume în care multe cuvinte sînt folosite abuziv și sînt astfel golite de sens, golite de înțelesul prim. Este ușor să constatăm lipsa de substanță a termenului inițiere, folosit astăzi în contexte total nepotrivite. Pentru Pierre Dangle, inițierea este o altă naștere, una de natură spirituală, care nu este supusă timpului, este „o emancipare personală și spirituală, o căutare permanentă a dreptății. (…) A fi inițiat permite revenirea la lumina originilor, care se naște din ea însăși în fiecare clipă. Inițierea este comuniunea cu această lumină care luminează drumul existenței noastre și îi dă un sens.” Pentru a ajunge la inițiere, candidatul petrece un timp de meditație, de reflecție, în tăcere, într-un loc izolat, întunecos. „Cabinetul de reflecție este formularea simbolică, proprie masoneriei, pentru grotele și cavernele unde se derulau inițierile în multe civilizații vechi”, scrie Pierre Dangle. Șederea în cabinetul de reflecție corespunde primei purificări prin cele patru elemente, cea a pămîntului. Celelalte trei purificări, prin aer, apă și foc, au loc în timpul inițierii. „Loja este celula de bază a masoneriei. Fiecare inițiat are o lojă-Mamă care i-a dat naștere făcîndu-l să descopere lumina Orientului și viața în spirit.” Loja se construiește spiritual și material, iar inițiații, înconjurați de simboluri și împlinind ritualul devin pietrele vii care unesc ceea ce este sus cu ceea ce este jos, văzutul cu nevăzutul, terestrul cu cerescul. Printre multele acuze aduse masoneriei este și cea potrivit căreia aceasta ar fi împotriva religiei. Pierre Dangle se întreabă dacă se poate face inițiere fără referința la Marele Arhitect al Universului; răspunsul său este nu, pentru că Marele Arhitect al Universului este un demers de Cunoaștere, pentru că drumul inițierii trimite la o arhitectură sacră, altfel locul în care s-ar reuni oamenii ar fi un club sau o organizație filantropică, umanitară. „Marele Arhitect al Universului este punctul focal de experimentare a vieții. El îmbrățișează toate manifestările și deschide porțile către cunoaștere.” În timpul ținutelor, pe pavajul mozaicat, între cele trei coloane (Înțelepciunea, Forța, Frumusețea), este tabloul/planșa lojii. În vechime, în lojile de constructori, planșa lojii se trasa în deschiderea lojii și se ștergea odată cu închiderea lojii. Drumul către lumină îmbracă contururi diferite, unul dintre acestea ținînd de existența gradelor; în masonerie sînt cunoscute trei grade: ucenic, calfă/companion și maestru. Primele două grade vin din vechile tradiții ale meseriei de constructor, maestrul fiind cel care desăvîrșește opera. „Inițierea în fiecare din cele trei grade plasează ființa într-o nouă stare de conștiința a misterului, căci a fi inițiat este înainte de orice a fi deșteptat. (…) Masoneria a conservat, prin aceste trei grade, o inițiere artizanală și o inițiere sacerdotală, sau mitică.” Pierre Dangle se întreabă cui folosește inflația de grade din Ritul Scoțian Antic și Acceptat (33 de grade) și Memphis-Misraim (99 de grade), de vreme ce legiuni întregi de purtători de „grade” se prezintă cu bucurie ca fiind „eterni ucenici”. Iar această afirmație este o falsă și prost-înțeleasă modestie. Nimeni nu este etern ucenic sau etern companion; fiecare inițiat trebuie să fie demn de gradul său și să se conformeze uzanțelor gradului său. Nimic nu justifică goana după grade, altceva în afară de orgoliu, de vanitate, dar acestea nu au loc în purtarea demnă a unui inițiat. „Un grad este concretizarea unei recunoașteri, și aceasta vine la vremea sa.” După ce a fost primit, creat și consacrat inițiatul primește șorțul gradului de ucenic și participă exclusiv la lucrările ucenicilor; după ce prin sîrguință aspiră și este inițiat calfă are dreptul să participe și la loja calfelor; ambele inițieri au un substrat preponderent operativ. După ce a parcurs etapele instruirii în gradele de ucenic și calfă, după ce a urcat scara cu trei și cu cinci trepte, inițiatul, urmînd calea luminii, aspiră să pătrundă în Camera de mijloc, inima vie a lojii și a templului; camera de mijloc are responsabilitatea de a orienta loja către cunoaștere, de a lua toate deciziile relative la viața lojii, tot ceea ce ține de ritual, de simbolism si de organizarea materială a lojii.

Îndelunga trăire masonică, lecturile abundente și bucuria de a împărtăși celorlalți miracolul întîlnirilor, au lucrat împreună, iar rodul este această instructivă carte a lui Pierre Dangle. Abordînd un ton cald, fără inutilă emfază, fără nejustificate prețiozități lingvistice, autorul prezintă cu claritate, cu simplitate, cu onestitate, treizeci și trei de termeni esențiali ai vocabularului masonic, în măsură să aducă clarificări deopotrivă inițiaților, cît și profanilor.