pyramide-secret-dune-vie-en-eterniteMonument avînd origine pur egipteană, piramida este cunoscută drept locul funerar al regilor și reginelor Egiptului antic. Simbol al morții și al învierii, piramida a devenit simbol al construcției armonioase după cunoștințele fundamentale ale geometriei. Numeroase speculații matematice, mistice și inițiatice au fost alăturate acestui simbol, care reunește semnificațiile muntelui și cavernei, ale lui trei și ale lui patru, ale geometriei și magiei, căpătînd un rol important în ritualurile legate de construcție, în companionaj. Cunoscut pentru cărțile sale despre subiecte masonice (Les deux colonnes et la porte du temple; La Voute etoilée et l’astrologie initiatique; La planche à tracer), François Ficeag ne propune un nou titlu: La Pyramide. Le secret d’une vie en eternité, Paris, Editions Maison de Vie, collection „Les Symboles Maçonniques, no. 80, 2018, 126 p.

Piramida este o matrice a funcției regale, care se naște și se regenerează, așa cum s-a întîmplat cu Osiris. Piramida este locul unde se concentrează puterea regală, puterea vitală al cărei depozitar este faraonul. Este un foaier animator al unei puteri fără egal, ca și al unui mod de întrupare a Cuvîntului creator. François Ficeag face apropieri între piatra cubică și piramidă, deși doar partea nevăzută a piramidei este simbolizată de piatra cubică. Piramida este o concretizare monumentală a regiunii luminii, iar exemplul concludent este piramida lui Keops. „Numele care i-a fost dat de cei care au conceput-o, numele care definește valoarea sa simbolică, este tocmai: akhet. Astfel, marea piramidă este realizarea concretă a acestui ținut, cel mai abstract și cel mai spiritual care poate fi. Unit cu lumina creatoare, sufletul Faronului se înalță și adoarme în tovărășia puterilor creatoare, și aceasta pentru eternitate”, scrie François Ficeag.

Piramida mărturisește posibilitatea de a renaște în Lumină, consideră scriitorul francez, ea întrupează procesul osirian, care constă în sacrificarea vechiului pentru a renaște în dimineața zilei următoare. Nici un alt monument nu concretizează atît de bine uniunea spiritului cu materia. În tradiția hermetică, piramida este asociată cu piatra filosofală, considerată principiu al spiritului care vine să se fixeze pe o bază. Piramida este o matrice a transformării necesară pentru asigurarea nemuririi regelui, piramida fiind un loc al călătoriei spirituale. Unii arheologi pe baza cercetărilor au pus în evidență legătura între piramide și stele, camerele mortuare fiind orientate în funcție de anumite stele, ansamblul de piramide de pe malul Nilului fiind un tărîm ceresc, susține autorul francez. Pentru că piramida este simbol al renașterii, atestă unirea cu spiritul Maestrului, piramida nu este doar mormînt, prima ei funcție fiind aceea de cult al regelui: „În concepția egipteană, această separare între domeniul viilor și cel al morților nu exista. Nașterea și moartea făceau parte integrantă din viața care se înscria în eternitate, și a carei origine ca și sfîrșit se înrădăcina în mit”, scrie François Ficeag. Arhetip al stabilului, masivului, piramida trebuie văzută ca un element mobil, constructorii egipteni realizînd visul alchimiștilor: fixarea volatilului și volatilizarea a ceea ce este fix. Ascensiune, călătorie, mutații, transformari, cu alte cuvinte un athanor de dimensiuni gigantice. Dacă piramida nu este numai mormînt, o construcție gigantică, ridicată cu imense eforturi, la ce folosea? Unul din istoricii care au făcut parte din expedițiile în Egipt conduse de Napoleon, a emis ipoteza că în marea piramidă se celebrau misterii, se oficiau inițieri. „Piramida, și cu atît mai mult ansamblul piramidal, este perfect adaptat exigențelor ritualurilor inițiatice. Adevărat athanor, ea transmută materia care intră în sînul său și mărturisește prin forma și construcția sa despre cunoștințele pe care le aveau constructorii în trei științe inițiatice care sînt astrologia, magia și alchimia”, afirmă François Ficeag. Sanctuar al forțelor creației, piramida propune un drum inițiatic care duce în inima misterelor, a vieții eterne. Ridicarea unei piramide este un proces ritual, este construcția care unește cerul cu pămîntul. Tradiția masonică a preluat și păstrat ideea de ascensiune, ascensiunea graduală a sufletului în căutarea luminii. Piramida prin forma sa frumoasă și pură, prin simbolismul său a apărut în diverse tradiții întemeiate pe spiritualitatea inițiatică. André Virel vedea în cele patru fețe triunghiulare unite la vîrf sinteza alchimică a celor patru elemente, iar Matila Ghyka ajungea la următoarea concluzie: „se prea poate ca arhitectul Marii Piramide să nu fi fost conștient de toate proprietățile geometrice pe care i le descoperim noi acum; aceste proprietăți nu sînt totuși întîmplătoare, ci decurg întrucîtva în mod organic din ideea de bază încorporată în triunghiul meridian. Căci o concepție geometrică sintetică și clară dă întotdeauna un bun plan regulator; acesta este original prin aceea că introduce în rigiditatea de cristal, abstractă a piramidei, un plus dinamic, care poate fi privit ca simbolul matematic al creșterii vii.” Din perspectivă istorică și spirituală piramidele au marcat un moment unic; ele vorbesc despre misterul regenerării, despre înviere, despre mitul creației, despre lumină, despre eternitate.