tractatus_aureus_trismegistus-no-borderDespre Hermes Trismegistus, C.G. Jung spunea că este una dintre figurile pline de contradicții ale sincretismului elenistic, un zeu al revelațiilor în care regăsim trei Hermes: egiptean, egipteano-arab și greco-roman. Hermes Trismegistus este modelul mitic al inițiatului și al hermeneutului; de ce Trismegistus, Hermes de trei ori mare? Pentru că meritele din cele două vieți anterioare, consacrate în întregime înțelepciunii și cunoașterii absolute, au făcut ca în timpul celei de a treia existențe să-și cunoască “eul” autentic printr-un act iluminator de reminiscență: “Mi se spune Hermes Trismegistus fiind că dețin trei părți din înțelepciunea întregii lumi”. Cine a fost Hermes Trismegistus? În treacăt fie spus, numele sau apare ortografiat, în limba română, cel puțin în trei feluri: Hermes Trismegistul, Hermes Trismegistos și Hermes Trismegistus. Dincolo de ortografie rămîne întrebarea asupra identității, a existenței ca persoană a celui adorat de hermetiști, cei a căror imaginație s-a înflăcărat pornind de la mitul religios și cultural al revelației hermetice primordiale.  În 1612, eruditul elenist Isaac Cassaubon a arătat, confruntînd textele vechi, că dacă Hermes Trismegistus ar fi trăit într-o epocă îndepărtată nu putea fi autorul scrierilor atribuite, întrucît acestea nu conțin elemente ale doctrinelor din vremuri îndepartate, fiind mai curînd scrieri influnțate de platonism și idei biblice. Nimeni nu a putut afirma și proba cu temei existența lui Hermes Trismegistus, dar se admite că o lungă perioadă, între secolele al III-lea î. H. și al III-lea d.H., numeroși autori de texte alchimice, hermetice atribuiau scrierile lor lui Hermes Trismegistus, inducînd ideea că transmit o cunoaștere rară și secretă, o gîndire profundă, cu influențe divine, Hermes fiind vechiul zeu egiptean Thot, cunoscut sub numele de Hermes-Thot. Hermes Trismegistus este un personaj cu o bogată încărcătură simbolică, un personaj arhetipal, cristalizînd simbolismul inițierii în revelația divină și în misterele naturii. Cele mai multe dintre scrierile atribuite lui Hermes Trismegistus au fost grupate în Corpushermeticum, traduse și în limba română; de curînd, pentru cei interesați de începuturile alchimiei a apărut o carte fundamentală: Hermes Trismegistus, Tractatus Aureus/Tratatul de aur al lui Hermes despre Piatra Filosofilor, București, Editura Herald, traducere de Monica Medeleanu și Gabriela Nica, studii introductive și comentarii de Margaret Atwood și Israel Regardie, colecția “Quinta essentia”, 2016, 176 p. Volumul reunește două versiuni ale Tratatului lui Hermes Trismegistus, una aparținînd autoarei Margaret Atwood, cealaltă lui Israel Regardie, niciunul dintre ei nefăcînd mențiunea asupra versiunii folosite, între  cele două versiuni existînd diferențe, pe alocuri semnificative. Alchimia nu s-a bucurat niciodată de o largă apreciere, de o bună primire, exceptînd cercul cunoscătorilor, și aceasta în primul rînd datorită limbajului secret, misterios, de neînțeles pentru cei nefamiliarizați cu operațiunile alchimice, cu terminologia. Margaret Atwood atrage atenția asupra unei afirmații a lui Arnold de Villanova, care ar descifra taina alchimiei: “În natură există o materie pură, care, fiind descoperită și adusă prin artă la desăvîrsire, transformă în sine însăși în mod proporțional toate corpurile nedesăvîrșite pe care le atinge.” Este o trimitere la Materia Prima, la Materia Universală cunoscută doar de inițiați.În alchimie nu este vorba de o transmutație în sensul strict al cuvîntului, nu sînt transmutate specii, ci subiectul lor, “iar subiectele speciilor, precizează Margaret Atwood, nu pot fi la rîndul lor transmutate dacă nu sînt mai întîi reduse la materia lor originară și astfel devenite libere să treacă de la o formă la alta.” Dacă speciile sînt indestructibile, filosoful va elibera Subiectul Universal, fundamentul întregului experiment hermetic. Hermes Trismegistus dezvăluie tainele alchimiei, “încredințate prin grația și inspirația lui Dumnezeu”, vorbind despre operația filosofică numită cunoașterea elementelor, care nu trebuie înțelese în mod obișnuit, în mod corporal, ci în mod spiritual si înțelept. Ce înțelege un cititor neavizat din lectura grăbită a acestui text: “În peșterile metalelor se află ascunsă piatra venerată, de o culoare minunată, alături de un spirit sublim și o mare deschisă.” Natura este cunoscută doar în schimbările sale multiple, iar aceste schimbări se petrec cînd principiul vitalizator străbate toate lucrurile. Vechii greci celebrau virtuțile oculte ale eterului, lumea eterică acoperind întreaga existență, luminînd și hrănind, după cum spunea Virgiliu, miezul pămîntului, aerul și cerurile înstelate. Filosofii din vechime cînd menționau Piatra în textele lor, prin analogie trimiteau la Eterul naturii, Lumina fiind adevăratul principiu care desăvîrșește Eterul. Israel Regardie privește Tratatul de aur al lui Hermes Trismegistus ca fiind un text semnificativ și interesant din punctul de vedere al unei interpretări psihologice. Dacă Margaret Atwood a vorbit mai curînd despre experimentarea alchimiei și conferirea unei demnități disciplinei, Israel Regardie vede în repetarea operațiilor în vederea obținerii Pietrei Filosofale un cîmp esențial religios, spiritual care deschide perspectiva înțelegerii vieții în ansamblul ei. Regardie face o analogie între operațiile alchimice și arborele sefirotic, insistînd pe semnificația lui Tipheret, centrul solar, Binah, Înțelepciunea, Yesod, chintesența. Din perspectiva propusă de Israel Regardie, “peștera metalelor” este o trimitere la profunzimile interioare ale omului, un simbol al inconștientului; sînt alte fațete ale naturii practice a lucrării alchimice. Un element central al practicii alchimice este focul, de altfel secretul central al artei alchimice, despre care nici un text nu oferă o indicație clară asupra naturii sale adevărate. Focul poate simboliza natura dinamică a sentimentelor și emoțiilor. “Pe de altă parte, scrie Israel Regardie, dintr-un punct de vedere filosofic, am putea veni cu argumentul că, datorită calităților sale incisive, de penetrare și iluminare, intelectul ar putea fi acest foc aît de iubit de către alchimiști. Asta ar implica faptul că ei să fi fost gînditori și filosofi aproape asemănători cu scolasticii, dedîndu-se la sofisme și calambururi intelectuale.”  Confruntați cu labirinturi de simboluri ale limbajului alchimiștilor, unii vor găsi simbolurile ca iluminatoare, alții ca lipsite se sens. Regardie ia ca exemplu interpretarea freudiană, exclusiv sexuală, a cuptorului, focului și vasului; pentru Freud întețirea focului, vatra și cuptorul “sînt impregnate în totalitate cu simbolism sexual.” Deși recunoaște că poate fi o metodă validă de interpretare, Regardie susține că astfel de fantezii adolescentine nu au o semnificație spirituală profundă și amintește interpretarea focului așa cum apare în scrierile lui C.G. Jung, unde “încălzirea” înseamnă înălțarea conștiinței pentru ca locuința spiritului să poată fi “iluminată”. Opera alchimică are ca rezultat reînnoirea vieții, reunirea celor două jumătăți ale personalității aflate în conflict, restaurarea sinelui, capacitatea spiritului vital de a curge liber, ajungînd astfel în starea în care “corpul interior perfecționat și restituit în mod spontan sieși, prin propria sa putere dinamică inerentă, străluceste și scînteiază în exterior cu o lumină interioară asemănătoare cu un diamant sau cu o altă piatră extrem de prețioasă”, susține Israel Regardie. Afirmarea corpului interior pregăteste psihicul pentru pentru o atitudine invulnerabilă în fața complicațiilor emoționale, o atitudine care conduce spre lumină, spre o conștiință purificată și limpezită. Hermes Trismegistus amintea, adresîndu-se fiului, atitudinea spirituală necesară împlinirii lucrării divine, arătînd că procesul este unul rațional, care îndeamnă la meditație și reflecție, la studiul sîrguincios al instrucțiunilor. Ce înțeles pot avea aceste afirmații pentru cel care vede în operațiile alchimice o simplă coacere și amestecare a metalelor? Operațiile alchimice țintesc purificarea prin înțelegere, eliberarea de sub dominația inconștientului, separarea materiei și unirea elementelor în proporții armonioase, transformarea conștientă a contrariilor. Pentru a produce Piatra Filosofală, elementele trebuie dezintegrate, divizate, împărțite, apoi recompuse în noi forme; cheile Înțelepciunii pe care le promite alchimia lui Hermes sînt restaurarea unei minți eliberate, unite cu anima sa, “formînd împreună un psihic complet si reintegrat. Un cer nou și un pămînt nou.” Studiul alchimiei este dificil pentru că autorii hermetici au învăluit cunoștințele cu o mantie de metafore, analogii, perifraze și artificii, protejînd-o astfel de cei ce nu ar fi ajuns la înțelesul tainic. Tratatul de aur al lui Hermes Trismegistus este despre Piatra Filosofală interioară, despre izbînda Luminii, Spiritului și a Înțelepciunii, și promite fiilor Înțelepciunii sfîrșitul domniei morții și domnia fiului înveșmîntat în haine roșii!