O invitaţie la a nu ne feri de Lumină, ci dimpotrivă la a o întîmpina cu ochii larg deschişi; cu ochii minţii!

 În cele două secţiuni ale recentei cărţi, Călătorii şi pelerinaje iniţiatice şi Drumul spre înţelegere, veţi întîlni texte despre virtuţile călăuzitoare (Înţelepciune, Forţă,Frumuseţe), despre mitul căutării (Odiseea, Divina Comedie, Creanga de aur), despre fascinanta poveste rozicruciană sau despre frumosul Basm al lui Goethe. Totodată vă propun cîteva reflecţii despre oglindă, peşteră, foc, corp sau despre semnul zodiacal al Balanţei. Totul în aceeaşi constantă preocupare de a trece dincolo de vălul care ne separă de nevăzut, într-o încercare de a nu rămîne la suprafaţa lucrurilor, de a

înţelege adîncimile şi subtilităţile gîndului care trece dincolo de vizibilul perceput. O invitaţie la a nu ne feri de Lumină, ci dimpotrivă la a o întîmpina cu ochii larg deschişi; cu ochii minţii! Bogdan Mihai Mandache Întoarcerea către Lumină Iaşi, Editura Cronica Anul apariției: 2012 Număr pagini: 176

Fără a împărtăşi cîtuşi de puţin opiniile lui Ragon asupra Riturilor, traducerea lucrării autorului francez este binevenită pentru cei care sînt interesaţi de istoria începuturilor masoneriei, dar şi de cunoaşterea altor opinii decît a celor care „glorifică” sistemul gradelor de perfecţie.

Jean-Marie Ragon de Bettignies (1781-1862), membru al Marelui Orient al Franţei, era considerat de contemporani unul dintre cei mai instruiţi masoni ai secolului al XIX-lea. Este autor al mai multor cărţi, pe care le-am amintit atunci cînd, tot în această rubrică, am făcut cîteva notaţii despre o altă carte a sa apărută tot la Editura Herald: Masonerie ocultă şi iniţiere hermetică. Nu cu multă vreme în urmă, Editura Herald a publicat o nouă traducere din scrierile lui Jean-Marie Ragon: Ortodoxie masonică. Istorie. Rituri. Doctrine, colecţia „Historia”, traducere Gabriel Doru Avram, 2011, 336 p. Istoria masoneriei este un subiect controversat în care se împletesc adevăruri şi legende, cele din urmă precumpănind, cu atît mai mult cu cît masoneria nu a lăsat niciodată prea multe dovezi ale evoluţiei sale; în lipsa lor, atît cei din afară, cît şi cei dinlăuntru au dat frîu liber imaginaţiei, fabulaţiei, haloul de legendă fiind mai uşor de acceptat de cei puţin deprinşi cu exerciţiul critic. Cartea lui Ragon este scrisă într-o epocă în care în istoria masoneriei erau încă multe necunoscute, de aceea unele afirmaţii ale autorului trebuie privite cu unele rezerve, în timp ce

altele dau dovada unei nebănuite actualităţi. Astfel, mult discutata şi disputata trecere de la operativ la speculativ în masonerie găseşte la Ragon un răspuns care cu siguranţă i-ar plăcea mult şi lui Roger Dachez: „Lucrătorii în construcţii nu aveau şi nici nu puteau avea pretenţia de a fi iniţiaţi în mistere. Doar scriitorii neiniţiaţi au fost aceia care, de la renaşterea iniţierii, spre sfîrşitul secolului al XVII-lea, au conferit acestor confrerii de masoni operativi o importanţă mult mai mare decît acea a profesiei lor. Aceşti autori neîndemînatici, ca să folosim un eufemism, au avut succesori care, dispreţuind luminile timpului, care înaintează şi dezvăluie, merg pe acelaşi drum al rătăcirii, adică cu spatele la lumină, orbecăind prin aceleaşi tenebre, continuînd să confunde lucrările de zidărie cu lucrările masonice”. El acreditează astfel ceea…