Naşterea masoneriei speculative, să reţinem ca dată oficială 24 iunie 1717, stîrneşte în continuare multe dispute şi controverse, şi lasă loc la numeroase speculaţii, la încercări de a-i căuta rădăcinile într-un trecut cît mai îndepărtat, ale cărui urme sînt tot mai greu de descifrat.

De puţin timp, numeroaselor lucrări ce abordează din perspective diferite fenomenul apariţiei francmasoneriei li s-a mai adăugat una care nu va rămîne fără ecouri – Roger Dachez: L’invention de la franc-maçonnerie. Des opératifs aux spéculatifs, Paris, Editions Véga, coll. “Le parfait macon”, 2008, 310 p. Roger Dachez, unul dintre istoricii francezi ai francmasoneriei, unanim recunoscuţi pe plan internaţional, nu este la prima lucrare dedicată acestui subiect, cu cîţiva ani în urmă semnînd volumul Des macons opératifs aux franc-maçons spéculatifs, les origines de l’ordre maçonnique, Edimaf.

Preambulul cărţii lui Roger Dachez (definiţia termenului invenţie, invencium, împrumutat din latinescul inventio, “acţiunea de a găsi, de a descoperi; facultate de a inventa”, după Dictionnaire de l’Académie) nu lasă loc speculaţiilor: autorul cercetează originile istorice ale ordinului folosind fondul documentar existent, lăsînd deoparte legendele. Roger Dachez studiază acest subiect de mai bine de două decenii, încît, nu numai din raţiuni metodologice, consideră data de 24 iunie 1717, nu ca un punct de plecare, ci ca un loc de sosire, după cum insularitatea britanică nu trebuie văzută ca fiind lipsită de influenţe exterioare.

Locul unde istoria şi legenda se întîlnesc în marea poveste a originilor masoneriei este şantierul medieval, văzut de mulţi asemenea biblicului şantier al Templului lui Solomon, acolo unde regele stabilea împreună cu maestrul Hiram detaliile construcţiei. Cînd peste Europa s-a aşternut o “mantie albă de biserici”, odată cu evoluţia stilurilor şi cunoştinţelor arhitectonice au apărut în lumea operativă şi structurile de organizare socială pe meserii: corporaţii, confrerii, cu statute şi instrucţiuni în care unii istorici ai masoneriei moderne au văzut sîmburele din care se va naşte o nouă instituţie. O altă falsă pistă privind originile masoneriei moderne, în opinia lui Roger Dachez, este companionajul, despre ale cărui ritualuri nu se ştie nimic pînă la începutul secolului al XIX-lea, excepţie făcînd condamnarea din 1655, care nu evocă nimic despre masonerie. Un alt subiect controversat este cel al preluării unor teme specifice Ordinului Templier sau al transmiterii unor”secrete” ale construcţiei, aici autorul polemizînd pe seama numărului de aur cu conaţionalul nostru Matila Ghika, autorul unor frumoase pagini despre filosofia şi mistica numărului, despre Pitagora şi Numărul de aur. Roger Dachez acordă o atenţie mai mare cazului singular al Scoţiei, citînd abundent din lucrările profesorului David Stevenson; Statutele Schaw (1598-1599) sînt un embrion, o sursă adevărată a ritualurilor masonice, ele aducînd non-operativilor un ritual şi secretele (un cuvînt, un semn, o atingere) pe care masonii Scoţiei le foloseau pentru a proteja meseria lor. “A căuta sursele franc-masoneriei speculative înseamnă deci, în ultimă analiză, a retrasa istoria acestei transformări a conceptului de lojă şi a urmări evoluţia paralelă a sensului însuşi a cuvîntului de franc-mason“, arată Roger Dachez.   

O altă teză cu care polemizează Roger Dachez este cea privind tranziţia de la operativ la speculativ; el este nemulţumit şi de excesiva importaţă acordată datei de 24 iunie 1717, dată la care free and accepted Masons s-au reunit la taverna Alehouse, dar mărturiile din epocă lasă să se înţeleagă că în zilele noastre data respectivă este percepută altfel decît au făcut-o participanţii de atunci. În privinţa tranziţiei, Roger Dachez subliniază deosebirile între evoluţiile lojilor operative către speculativ în Anglia şi Scoţia. În cazul Scoţiei arhivele nu lasă loc echivocului: din 1599 începe tranziţia prin acceptarea celor din afara meseriei; în cazul Angliei, istoricul Harry Carr admite că lucrurile s-ar fi putut desfăşura similar, dar primele mărturii apar abia în 1701. Concluzia lui Roger Dachez, în opoziţie cu cea a lui Harry Carr, este că formula prin care se defineşte masoneria (“un sistem particular de morală acoperit de alegorii şi ilustrat de simboluri”) era improprie lojilor engleze şi scoţiene din secolul al XVII-lea.

Alături de teoria tranziţiei, fervent susţinută de Harry Carr, în 1977 s-a produs, în opinia lui Roger Dachez, o adevărată ruptură epistemolgică prin publicarea studiului lui Eric Ward The Birth of Freemasonry, în care se afirmă că masoneria speculativă este de origine pur engleză, şi că de la începuturile sale masoneria speculativă a simţit nevoia să se raporteze la un timp imemorial. Pe urmele istoricului englez, Roger Dachez afirmă că lojile care au apărut în Anglia sînt pur speculative şi nimic documentat nu îngăduie a afirma că ele ar fi succedat unor loji operative anterioare.

Totuşi, care au fost originile franc-masoneriei? La această întrebare, Roger Dachez avansează cîteva ipoteze, extrase din lucrările unor istorici englezi ai masoneriei speculative. O teorie politică prezentată de F.W. Seal-Coon îşi are fundamentele în istoria politică a Angliei secolului al XVII-lea, unde ascensiunea la tron a lui Carol I avea să aducă începutul unei lungi perioade de tulburări. Colin Dyer supune atenţiei o pistă religioasă, revizitînd Vechile Îndatoriri (Regius şi Cooke) şi făcînd trimiteri la climatul religios al Angliei după ruptura de Roma, decisă de Henric al VIII-lea în 1534. Andrew Durr, premiat de celebra lojă Quatuor Coronati, propune o reconsiderare a principalelor mărturii asupra masoneriei speculative din secolul al XVII-lea. Dincolo de presupusa continuitate între operativ şi speculativ, acceptabilă sociologic, dar nu şi instituţional, A. Durr crede că este mai folositor a replasa primele mărturii asupra francmasoneriei în cadrul istoriei societăţilor de întrajutorare care se dezvoltă în mediile populare, cu precădere printre artizani, în cursul veacului al XVII-lea. Roger Dachez este convins că toate aceste teorii deschid piste pentru noi cercetări.

Dar un istoric atent la cercetările asupra masoneriei speculative nu putea lăsa în afară lucrările profesorului scoţian David Stevenson (The Origins of Freemasonry şi The First Freemasons, apărute în 1988). Pentru Stevenson, William Schaw este adevăratul fondator al francmasoneriei, prilej de a reveni la Statutele lui Schaw care aduc în planul preocupărilor membrilor confreriei arta memoriei, arhitectura, cuvîntul de mason. Era începutul unei mişcări ale cărei efecte se vor vedea peste cîteva decenii. Se anunţa o nouă ordine a lucrurilor care nu poate fi înţeleasă în afara istoriei intelectuale a Europei acelor vremuri.

În urmă cu aproape două sute de ani, un filosof şi istoric german, Karl Christian Krause, afirma că în cazul istoriei masoneriei trebuie studiate practicile şi scopurile unei instituţii de mult stinse. Autorul acestui îndemn nu avea să ştie că pînă şi astăzi se caută originile în negura timpurilor… Nu ştim astăzi cu certitudine cum a luat naştere prima mare lojă, ştim însă că scopurile pe care le-a asumat aveau să se deosebească de cele impuse de Desaguiliers  “… francmasoneria engleză cîştiga un fabulos destin. Ea pierdea poate de asemenea o parte din sensul său original. După aproape trei secole, ea nu încetează să aspire că îl va găsi într-o zi”. În epilogul cărţii sale, Roger Dachez mai punctează odată proliferarea legendelor amintind  o lucrare colectivă, coordonată de Eric Hobsbawm, apărută în 1983: The Invention of Tradition, din care oferă cîteva citate în măsură să îi susţină teoria: “Tradiţii care par vechi sau se proclamă ca atare au adeseori o origine recentă şi sînt uneori inventate. Tradiţiile inventate desemnează un ansamblu de practici de natură rituală şi simbolică care sînt în mod normal guvernate de reguli acceptate în mod tacit sau deschis şi caută să insufle anumite valori şi norme de comportament prin repetiţie, ceea ce implică în mod automat o continuitate cu trecutul”. În această notă a revizuirii unui trecut fabulos, dar inexistent, se încheie tulburătorul studiu al lui Roger Dachez: “dacă francmasoneria nu exista, trebuia…” Să mai adăugăm cuvîntul lipsă? (inventată)