Într-o lume marcată de un accentuat progres tehnologic, într-o lume tot mai grăbită, chiar dacă de multe ori nu ştie înspre ce se grăbeşte, mai există grupuri de oameni interesaţi de Tradiţie, de iniţiere şi de a transmite o spiritualitate iniţiatică. Nu rareori aceştia se lovesc de obtuzitatea celor ce-i înconjoară, de întrebări de multe  ori abrupte, alteori agresive despre o lume  pe care cei mai mulţi nu înţeleg, căci nu se încadrează în tiparele lumii materiale, palpabile şi pe care o percep la tot pasul.

În acest context se naşte o întrebare firească: pentru ce şi cum construiesc astăzi franc-masonii Templul lor? O astfel de întrebare trebuie să şi-o fi pus şi cîţiva cunoscuţi teoreticieni ai masoneriei speculative: Julien Behaeghel, Bruno Etienne, Francois Figeac, Jacques Fontaine, Irene Mainguy. Din intervenţiile lor în cadrul unui colocviu şi din întrebările şi răspunsurile care au animat întîlnirea a rezultat volumul Construire le Temple aujourd’hui. Quelle actualite, quels outils, quel message?, apărut la Editions Maison de vie, Paris, 2008.

În prefaţa volumului, Christian Jacq, cunoscut autor de studii masonice dar şi de cărţi despre lumea Egiptului antic, expune cîteva idei despre dimensiunea iniţiatică a franc-masoneriei, despre lumea tehnologică în care accentul nu mai cade pe spiritual, în încercarea sa de a răspunde la întrebarea dacă există o spiritualitate specific masonică. Ea există, dar ţine de un alt registru în care ne raportăm la domeniul spiritual.

O primă intervenţie aparţine Doamnei Irene Mainguy, cunoscută pentru studiile sale aprofundate asupra simbolisticii masonice a gradelor Ritului Scoţian Antic şi Acceptat şi asupra iniţierii. Şi acest text este tot despre iniţiere pentru că „nu se poate vorbi de franc-masonerie nici de simbolic fără a evoca în prealabil iniţierea care corespunde faptului de a fi primit Ucenic într-o Lojă”. Ritualul provoacă o deşteptare şi o detaşare de lumea profană, o recunoaştere a unui Principiu organizator şi ordonator care depăşeşte orice individualitate în căutarea adevăratei Lumini. Prin repetarea ritualului şi a gesticii care îl însoţeşte, prin interiorizarea sa şi a simbolisticii pe care o pune în operă, fiecare iniţiat caută să acţioneze conform unui ideal de perfecţionare: „Prin această metodă progresivă se poate considera că franc-masoneria este o cale de ameliorare individuală şi de perfectibilitate, de integare a unei opere comune, un element de construcţie a fiinţei care permite fiecăruia să găsească locul său în colectiv”. Pentru Francois Figeac a vorbi despre caracterul iniţiatic al masoneriei este o tautologie pentru că însăşi natura sa constă în a trăi şi a transmite iniţierea, masoneria făcîndu-ne „să trăim mitul începutului – adică prima ceremonie trăită intrînd în Templu, ceremonie care, prin purificarea prin elemente, deschide conştiinţa către Mister – şi mitul trecerii la gradul de maestru”. A construi Templul este un act fondator şi deopotrivă sensul iniţierii masonice, masoneria fiind depozitara acestei tradiţii.

Bruno Etienne se întreabă ce este o societate iniţiatică; în opinia sa este o societate fondată pe mituri, care practică ritualuri şi foloseşte simboluri. Dar în lumea modernă producerea de bunuri simbolice care produc sens nu mai funcţionează încît „bărbaţii şi femeile post-modernităţii au nevoie de iniţiere şi în ceea ce mă priveşte franc-masoneria este una din rarele societăţi iniţiatice în Occident”. Vasta experienţă de cercetător al ordinelor religioase, confreriilor, sectelor şi societăţilor iniţiatice, îi conferă lui Bruno Etienne suficiente argumente pentru a individualiza elementele care configurează o societate iniţiatică: o legendă de bază; recluziunea în cabinetul de reflecţie; mitodrama mimetică care reia mitul morţii lui Hiram, prezenţa celor patru elemente (pămînt, aer, apă, foc); călătoriile efectuate în lojă în sens dextrocentric sau sinistrocentric; un raport între cădere şi înălţare; moartea şi renaşterea; idealul unei lumi mai bune; euritmia în raport cu alte tipuri de timp (lucrul de la miezul zilei pînă la miezul nopţii); probele fizice sau simbolice. Răspunzînd unei întrebări despre universalitatea masoneriei, Bruno Etienne preciza că ritualul arhetipal este cel care face legătura între iniţierea masonică şi umanitate: „Dacă masoneria nu este o societate iniţiatică, ea nu mă interesează!”, un răspuns fără echivoc dat celor ce văd în masonerie un club politic!

Ultimele articole sînt despre instrumentele şi mesajele franc-masoneriei. Născută din tradiţia constructorilor catedralelor, masoneria speculativă a adoptat instrumentele zidarilor medievali, care permit prelucrarea şi şlefuirea pietrei brute, transformarea materiei în spirit. Pentru Julien Behaeghel mesajul masoneriei speculative este „refacerea unităţii noastre prin simbolul iniţiator. Refăcînd unitatea noastră, noi reconstruim templul lumii care este în realitate cel al omului. Macrocosmosul nu este decît reflectarea microcosmosului. Hermes Trismegistos ne-a transmis acest mare gînd”. Jacques Fontaine şi-a început alocuţiunea, devenită pentru cititor articol, printr-o afirmaţie şocantă: „Franc-masoneria este pe cale de a muri de banalizare”. Un bun prilej oratoric pentru a nu cere o ultimă ţinută funebră, ci pentru a propune un mesaj pentru viitor. După un secol XX măcinat de angoase, conflicte mondiale, profunde îndoieli, Jacques Fontaine crede că a venit momentul căutării de sine, că este timpul şi locul interiorităţii: „acest loc este infinit, acest loc este complet de descoperit şi nu a fost niciodată explorat”. Totuşi autorul caută să acrediteze ideea unei adaptări la lumea de astăzi, aducînd în discuţie cîteva idei de „reformă” , e drept cu titlu personal!, asupra democaţiei în lojă, asupra suprimării unei bune părţi din obedienţe, asupra integrării în cunoaşterea masonică a descoperirilor ştiinţelor umane. Fontaine pledează pentru o eliberare spirituală de orice dogmă ( el aparţine Marelui Orient!), pentru reafirmarea căii iniţiatice şi spirituale şi pentru articularea spiritualităţii cu redistribuirea sa sub forma acţiunii sociale. Chiar dacă unele idei pot părea benefice, evident cu nuanţările necesare, în legătură cu discursul lui Jacques Fontaine reţinem o intervenţie a unui participant la colocviu: întrebarea care s-ar putea pune în legătură cu acest subiect nu este „franc-masoneria este adptată omului secolului XXI?”, ci „este omul secolului XXI adaptat masoneriei?”

Volumul Construire le Temple aujourd’hui deschide numeroase perspective asupra raporturilor dintre lumea de astăzi şi spiritualitatea masonică, oferă răspunsuri la întrebarea dacă omul zilelor noastre mai poate trăi autentic o spiritualitate de ordin iniţiatic.