jacques-fontaine-tableu-de-logeDe mai bine de două decenii Jacques Fontaine este un nume binecunoscut printre cititorii interesați de literatura masonică; a publicat la edituri cunoscute, precum Detrad aVs, Dervy, L’Harmattan, Grancher, La Hutte, PG de Roux, 20 de cărți dintre care amintim: L’Eveil – De l’initiation au Maître, L’Essor – Du Maître secret au Grand élu de la voute sacrée, L’Essence – Au coeur du rite maconnique, Herge chez les inities, Les 9 poisons de la pensée maçonnique,  Analyse strategique de la franc-maçonnerie, Hiram et Freud – Un essai de psychanalyse appliquée à la franc-maconnerie, Precis de spiritualité maçonnique. Cu puțin timp în urmă, lui Jacques Fontaine i-a apărut o nouă carte: Méditations autour du tableau de loge, Editions de la Hutte, 2017, 224 p.

Despre masonerie se scrie mult, cu mai mult sau mai puțin temei, or gîndul lui Jacques Fontaine este că ordinului masonic îi este suficientă evidențierea gnozei singulare. Iar pentru aceasta sînt necesare cîteva cercetări în care să fie evidențiate influențele care se împletesc armonios în ritualurile masonice. De fapt aici se despart drumurile, semidocții, de care masoneria nu duce lipsă, ba chiar abundă…ca orice societate elitistă!, se mărginesc la lecturi puține și total neconcludente; acolo vor afla că masoneria a apărut odată cu lumea, iar ritualurile sînt o creație ex nihilo…Cei care cu cartea în mînă vor încerca pe un ton liniștit să-i convigă că în ritualuri sînt numeroase și bine alese influențe biblice, mitologice, etnologice, alchimice vor fi copleșiți de vocile țipătoare ale celorlalți. Jacques Fontaine este adeptul unei linii de mijloc care să recunoască influențele și împletirea lor, dar și elementele sui generis, cele dau, aduc contribuția lor la frumosul edificiu al ritualurilor masonice.

Pentru a ilustra învățătura gradului de ucenic, Jacques Fontaine se inspiră din tabloul lojii ucenicilor realizat de Vuillaume la anul 1830, invitîndu-și cititorii să-l urmeze către înălțimile metafizice ale francmasoneriei de stil francez. În desenul lui Vuillaume vede căutarea tatonantă și echilibrată, rezultat și punct de plecare, pentru că rezumă întreaga metafizică masonică. Jacques Fontaine identifică un sistem individual, cel al înțelepciunii, al introspecției, un sistem al lojii, model al societății umane, al treilea sistem fiind hieroglifa universului, a naturii. „Cele trei sisteme se îmbină în chip fericit. Mai întîi francmasonul este microcosmosul societății, și aceasta al universului. Francmasonul ideal este un Maestru al Luminii care a parcurs toate întrebările existențiale. Loja este exemplară prin egregorul perfect al fraternității. Cît despre Natură, dintr-o dată, ea este desăvîrșită”, afirmă Jacques Fontaine care vede în tabloul lojii ucenicilor o hieroglifă a universului, o mandală a inteligenței, o diagramă a omului.

„Calea simbolurilor este regină în francmasonerie și nu este cea mai mică particularitate originală a acestei școli de înțelepciune, al acestui rit de trecere”, susține autorul, amintind că instrumentele și uneltele din ritualuri nu conțin în sine nimic esoteric, esoterismul deschizîndu-se doar celor care înțeleg mesajul  ritualului. Pentru Jacques Fontaine geniul francmasoneriei nu constă în istoria sa, în referințele biblice, în referința alegorică la Templul lui Solomon sau în oportunitățile unor întîlniri conviviale, ordinul masonic nefiind nici muzeu, nici club: „Nu, geniul francmasoneriei continentale nu se rezumă la acestea! El este acela că trebuie să ofere un parcurs de înțelepciune eminent și original. Eminent pentru că nu are nimic prin care să stîrnească invidia altor căi spirituale; original, căci știe să articuleze templele interior și exterior, prin cimentul, liantul fraternității.” Originalitatea masoneriei ține, afirmă Jacques Fontaine, de maniera în care sînt articulate spiritualitatea și acțiunea.