istoria-francmasoneriei-mackey-arta-regalaIstoria francmasoneriei este un subiect în măsură să stîrnească patimi, controverse, dispute. De multă vreme se confruntă două tabere: cea care susține coborîrea în timp pînă la strămoși, pe de o parte, și cea care susține că nimic nu îndreptățește să mergem mai departe de sfîrșitul secolului al XVII-lea, adică cîteva decenii înainte de constituirea masoneriei, iunie 1717. Sînt mulți susținători și de o parte, și de cealaltă, fiecare cu mai mult sau mai puține argumente. E adevărat că miturile, legendele, coborîrea în timp, referințele la cavalerii templieri, la zidarii medievali, totul într-o confuzie istorică și logică, vor aduce totdeauna mai mulți susținători și cititori, mai puțin preocupați de a separa adevarul de fals, mitul de istorie, certitudinile de supoziții. Cînd scriu aceste rînduri gîndesc la eminentul istoric al francmasoneriei, universitarul francez Roger Dachez, care la capătul a 20 de ani de cercetări a publicat, în urmă cu zece ani, cartea L’invention de la franc-maconnerie. Des operatifs aux speculatifs. Nu știu cum va fi fost primită de publicul larg, dar tuturor aș vrea să le transmit concluzia cărții: dacă francmasoneria nu ar fi existat, ar fi trebuit…inventată!

Născut la Charleston, în 1807, Albert G. Mackey, membru al lojii „Saint Andrew”, a fost unul dintre cei mai cunoscuți masoni americani ai secolului al XIX-lea; a fost ofițer în corpurile rituale ale vremii, a deținut gradul 33 al Ritului Scoțian Antic și Acceptat, al cărui secretar general i-a fost în ultimii 20 de ani ai vieții, pînă în 1881. A abandonat medicina, s-a consacrat masoneriei, a studiat și a publicat mult, fiind considerat „cel mai bine informat mason din America”. Dintre lucrările sale cele mai cunoscute sînt: Encyclopedia of Freemasonry și History of Freemasonry; aceasta din urmă a fost proiectată în 7 volume, din care a dus la bun sfîrșit doar 5, munca sa fiind încheiată de confrații Singleton și Hughan. De curînd, această din urmă carte a lui Mackey cunoaște și o versiune în limba română: Istoria francmasoneriei, București, Editura Herald, colecția „Ara regală”, cuvînt înainte și note de Vasile Zecheru, traducere din limba engleză de Monica Medeleanu, 2017, 352 p.

Albert G. Mackey a fost un om instruit, a purtat o amplă corespondență cu masoni din lumea întreagă, atît cît era răspîndit Ordinul la acea vreme, a studiat mult și are meritul de a sublinia de la prima pagină că vechimea instituției a dus inevitabil la amestecarea faptelor reale cu simple tradiții, de aceea precizează că va împarți studiile istorice în două categorii, în una se va regăsi istoria legendară a francmasoneriei, în cealaltă – documentele ei autentice; în prima va relata evoluția „instituției” de la patriarhii antediluvieni pînă la prințul Edwin și adunarea de la York, în vreme ce a doua va fi consacrată istoriei autentice. Ce trasează o posibilă frontieră? „În primul rînd, trebuie să existe un element operativ. Francmasoneria poate fi urmărită numai pînă la o asociație de constructori sau de arhitecți. Fiecare ceremonie din ritual și fiecare simbol din doctrina francmasoneriei speculative indică – ba chiar demonstrează categoric – că aceasta decurge din și este strîns legată de arta de a construi. (…) A încerca să atribuim originea francmasoneriei unui alt lucru decît unei asociații de constructori este ca și cînd am căuta locul de naștere al vulturului în oul ciorii”, scrie plastic Albert G. Mackey. El acreditează o mai veche idee, nu fără succes, aceea ca în colegii, ghilde, bresle, treptat numărul membrilor neprofeșioniști a „schimbat complet caracterul organizațiilor masonice cunoscute în perioada aceea sub numele de Loji. Elementul operativ a fost eliminat complet, iar Lojile au încetat să fie companii de constructori, devenind fraternități de filosofi speculativi.”

Istoricul francmasoneriei sesizează de la bun început dificultățile în alegerea reperelor; raportarea la Templul lui Solomon este una pur simbolică? de ce Hiram ca mit fondator? ce legătură este între ce a premers anului 1717 și ceea ce a urmat? Mackey insistă pe Legenda Ordinului, manuscrisul Dowland, un document al începuturilor masoneriei, insistă asupra unui poem, Halliwell, un text de la sfîrșitul secolului al XIV-lea, în care vede un document important al istoriei vechi a Ordinului masonic, mai cu seamă în similitudinile între geometrie și masonerie. Tot din Legenda Ordinului face parte și legenda lui Hermes, vestitul înțelept mitic, dar partea de referințe mitice cuprinde și turnul Babel, legendele lui Nimrod și Euclid, legenda Templului, legenda sfîntului Alban, legenda York. Este partea legendară care  se regășește în ritualuri. Legenda Ordinului, atît de dragă lui Mackey, este despre artele liberale, despre cele două coloane pe care era înscrisă întreaga cunoaștere, despre călătoriile masonilor pentru a construi Templul.

Un moment important pentru cei care studiază istoria francmasoneriei a fost publicarea Constituțiilor lui Anderson, 1723, în care acesta prezintă o istorie a ordinului mult timp acceptată drept versiune oficială. În adevăr, pastorul James Anderson a fost un personaj controversat, o spun toate marile dicționare ale masoneriei, nimeni neștiind cînd și dacă a fost inițiat; contemporanii nu au crezut o clipă că așteptata Constituție este opera sa, ci au fost convinși că este o operă colectivă, asumată de cel care promisese că va fi gata în trei luni. Albert G. Mackey își continuă parcursul evocînd mai multe teorii, aparținînd lui Preston, lui Hutchinson, lui Oliver; sigur, Mackey nu putea ocoli legenda Templului, considerată de mai toți istoricii masoneriei și de masonologi drept liantul între toate riturile și obediențele masonice. Meritoriu este că Albert G. Mackey aduce sub ochii cititorilor toate influențele legendare: legenda meșteșugarilor dionisiaci, misteriile antice, druidismul, cruciadele, povestea templierilor scoțieni.

Scrisă acum 150 de ani, cartea lui Albert G. Mackey exprimă punctul de vedere al vremii asupra originilor și istoriei francmasoneriei. Cititorii de astăzi pot fi sau nu în acord cu opiniile autorului american, cu viziunea sa; dincolo de acceptarea sau nu a aserțiunilor sale, să remarcăm și să prețuim strădania de a ne fi oferit una dintre primele istorii ale Ordinului. Cartea lui Albert G. Mackey nu poate fi ocolită de nici un istoric al francmasoneriei. Lăudabilă alegerea făcută de Editura Herald; colecției „Arta regală” îi dorim să adauge cît mai multe titluri de referință!