gabut symboles de la franc maconnerie Simboluri masoniceLa sărbătorile din decembrie trecut, un bun prieten, care prin gesturi şi preocupări dovedeşte că interesul pentru spiritualitatea masonică rămîne actual în inimile celor caută Lumina, mi-a oferit cea mai recentă carte a lui Jean-Jacques Gabut: Les symboles de la Franc-Maçonnerie. Signes, mots, couleurs et nombres, Paris, Editions Dervy, coll. “Pierre vivante”, 2008, 236 p. Citisem două dintre lucrările precedente ale lui Jean-Jacques Gabut: Les Survivances chevaleresques dans la franc-maçonnerie du Rite Ecossais Ancien et Accepté, apărută tot la Dervy, în aceeaşi colecţie, şi Eglise, religion et franc-maçonnerie, publicată de Editions du Cerf, şi îmi fusese partener de dialog într-un amplu interviu încă nepublicat, dar pe care cititorii acestui site îl vor găsi în curînd.

De această dată, Jean-Jacques Gabut se opreşte asupra unui subiect care nu a fost niciodată tratat în manieră sistematică: semne, cuvinte, culori, numere, simboluri (fauna, flora, metalele). Ca şi în alte cărţi ale sale, Jean-Jacques Gabut urmăreşte acest simbolism masonic exclusiv în cadrul ritualurilor Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, pe parcursul tuturor gradelor sale.

Pentru Jean-Jacques Gabut, semnele pot fi: semn-gest, semn-marcă şi semn-simbol; semnul-gest îi prilejuieşte o paralelă între mudra din hinduism şi arborele sefirotic; semnul-marcă este o figură simplă, dar a cărei semnificaţie rămîne de descoperit, iar semnul-simbol trimite la simbolismul uneltelor, dar şi la simbolurile din geometrie. Sînt urmărite semnele primelor trei grade, de fiecare dată autorul făcînd trimiteri la spiritualitatea orientală, la centrii de forţă ai corpului uman, dar şi semnele gradelor superioare, unde accentul cade pe semnul bunului păstor şi pe semnul de recunoaştere, ambele de la gradul de Cavaler al Crucii şi al Trandafirului: “Între semn şi contra-semn, Cavalerul de Roza+Cruce se situează totdeauna pe pămîntul oamenilor. Şi rolul său esenţial pe acest pămînt este de a propaga tot ceea ce se naşte din caritate, adică din iubire (caritas generis humani).”

Ca şi semnele care servesc la a deschide porţi secrete, cuvintele masonice “sînt cuvinte cheie, care la rîndul lor, deschid accesul spre anumite mistere”. Cuvintele sînt parte integrantă a ritului, aparţin materialului simbolic al masoneriei. Prezentînd cuvintele sacre şi cuvintele de trecere în masoneria albastră, Jean-Jacques Gabut face numeroase paralele cu alfabetul ebraic şi semnificaţiile literelor acestuia. La gradele înalte, numele lui Dumnezeu este omniprezent, sub toate numele posibile care i-au fost atribuite în tradiţia iudeo-creştină.

Alături de semne şi cuvinte, culorile sînt simboluri cu deschidere universală. În opinia autorului francez, culorile gradelor simbolice sînt alb, albastru şi roşu, precizînd că această din urmă culoare este prezentă la gradul de maestru numai în ritul scoţian, celelalte păstrînd culoarea albastru, specificitatea ritului scoţian fiind că anunţă prin cel de-al treilea grad continuarea prin gradele înalte. Culorile gradelor înalte sînt strict legate de semnificaţia profundă şi simbolismul fiecărui grad.

În limbajul simbolic masonic o importanţă capitală o au numerele; Pitagora a fost primul înţelept care a glorificat numărul: “Binecuvîntează-ne, număr divin, tu care i-ai zămislit pe zei şi pe oameni! O sfînt, sfînt Tetraktis, tu care cuprinzi rădăcina şuvoiului veşnic al creaţiei!”, dar se găsesc şi în alte culturi referinţe la semnificaţia numerelor. În masonerie, atît primele trei grade, cît şi cele înalte stau sub semnul numărului, fie el 3, 5 sau 9, în cazul primelor, sau a numerelor 3 şi a multiplilor (9, 27, 81), 5, 7 şi 12 cu multiplii lor care se regăsesc în bateriile gradelor sau în vîrstele simbolice.

Ultimul capitol al cărţii lui Jean-Jacques Gabut este despre metalele, fauna şi flora simbolicii masonice. În gradele scoţiene metalele invocate sînt: aurul, argintul şi bronzul. Bestiarul simbolic şi sacru al masoneriei speculative este constituit îndeosebi de păsări (vultur, porumbel, corb, cocoş, pelican, pasărea Phoenix), dar şi din animale (miel, şarpe). Evident simbolurile faunei care se regăsesc în ritualuri trebuie aprofundate, întrucît cele mai cunoscute simboluri sînt cele din gradele care se ritualizează; nu trebuie uitat gradul 28, Cavaler al Soarelui, cu un profund simbolism alchimic, grad căruia Albert Pike îi consacrase o pătrime din celebra sa carte Morals and Dogma. Flora prezentă în simbolismul masonic nu este foarte variată, dar reţin atenţia rodiile care sînt în capul coloanelor Templului, acacia prin care se descoperă mormîntului maestrului Hiram, laurul maestrului secret şi al marelui comandor al Templului, trandafirul Cavalerului de Roza+Cruce.

Lectura pe care ne-o propune Jean-Jacques Gabut nu poate decît să-i bucure pe cei aflaţi într-o neîncetată căutare într-o lume a simbolurilor şi înţelesurilor care se lasă greu descifrate. Este cartea unui autor care a privit răbdător către culmi, spre care a tins doar atunci cînd gradul cunoaşterii îi îngăduia încă un pas. Parcursul său iniţiatic poate fi un exemplu pentru mulţi plecaţi pe un drum căruia au impresia că i-au găsit capătul, dar cînd va veni momentul deşteptării vor constata cu tristeţe că nu mai sînt nici măcar în locul de unde au plecat, ci cu mult în urmă ! Să încheiem, dîndu-i cuvîntul celui care în ianuarie a sărbătorit patru decenii de cînd a primit Lumina: “Am încercat astfel să trasăm cîteva noi căi de reflecţie, să deschidem cîteva perspective cercetătorului, oricare ar fi obedienţa sa şi care ar fi Ritul pe care îl practică în atelier. Poate că Marele Arhitect al Universului îl va ghida şi inspira în căutarea sa, pentru a înţelege mai bine aspectele adeseori ascunse – şi adeseori chiar misterioase – ale ritualului pe care îl practică totdeauna cu bucurie, în compania tuturor fraţilor săi, în sînul lojii sale, adevărat athanor al regenerării sale şi al răbdătoarei sale metamorfoze în iniţiat !…”