Esoterica

M-am apropiat de cartea lui Andre Benzimra (Exploration du temple maconnique a la lumiere de la kabbale, Paris, editions Dervy, collection “Pierre vivante”, 2007, 238 p.) după ce un prieten comun îmi reamintise că la momentul conceperii ritualurilor masonice, în primele decenii ale veacului al XVIII-lea, nu se punea problema interferenţelor între masonerie şi cabala. Filosof de formaţie, ca şi prietenul comun, Andre Benzimra publicase anterior Legendes caches dans la Bible, etudes de kabbale maconnique, editions Arche Milano, 2006, şi L’interdiction de l’incest selon la kabbale, editions Arche Milano, 2007, dar şi cîteva studii în revista Points de vues initiatiques.

În prefaţa cărţii, Michel Saint-Gall mărturiseşte că a avut multe controverse cu Andre Benzimra pe subiectul prezenţei elementelor cabalistice în filosofia masonică, în ritualuri sau în templul masonic, pornind şi de la simpla observaţie asupra multitudinii curentelor ce se revendică din cabală, curente care “adeseori inspiră oameni care nu cunosc nimic despre ea, dar proiectează asupra curentelor sale imaginaţia lor, dorinţele lor, temerile lor, speranţele lor. Acesta a fost cazul ocultiştilor francezi şi englezi de la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea.” Michel Saint-Gall consideră că Andre Benzimra scapă acestui păcat prin faptul că a îmbrăţişat curentul cabalistic spaniol şi provensal care îl fereşte de rătăciri şi căutări inutile. Care ar fi şansa autorului  din perspectiva prefaţatorului? Aceea de a oferi o nouă deschidere, o nouă interpretare a simbolurilor, obiectelor, decorurilor, miturilor dintr-o altă perspectivă, pentru că pericolul viziunii monolitice nu este de neglijat, nimic mai periculos decît omul unei singure cărţi, mai ales că masoneria se vrea şi este un creuzet în care se confruntă, conciliază şi chiar unifică opinii, metode şi doctrine diverse.

Andre Benzimra explorează templul masonic într-o manieră originală, fără a se depărta de substanţa spiritualităţii masonice, folosind cabala drept ghid al călătoriei sale în templul masonic. Deşi autorul ne anunţă că lectura cărţii poate începe cu orice capitol, fiecare capitol putînd fi citit independent, vom face scurte precizări urmînd succesiunea capitolelor, ele dezvăluind un anume traseu. Templul este perceput ca o ureche, aluzie la faptul că iniţiatul face legămîntul tăcerii şi al ascultării, locuitorul templului devenind urechea însăşi; ucenicia începe în camera de reflexie acolo unde candidatul trece proba pămîntului, acolo unde se desparte de viaţa profană, locul unde celebra formulă VITRIOL îi deschide drumul spre alchimia interioară, spre metamorfoză, o metamorfoză în care candidatul caută piatra care trebuie tăiată, este piatra care va fi aşezată în colţul de nord-est; nu este vorba de o reconstrucţie materială, ci de căutarea pietrei filosofale, a pietrei care este în interiorul fiecăruia. O dată admis în Templul Masonic, iniţiatul descoperă o lume în care decorurile, simbolurile, semnele sînt vehicule ale învăţăturii masonice: coloanele Înţelepciunii, Forţei şi Frumuseţii, aşezarea membrilor lojii în temple, sensul în care se circulă, aprinderea şi stingerea lumînărilor aflate pe cele trei coloane, aşezarea echerului şi a compasul pe Cartea legii sacre, universalitatea limbajului. Andre Benzimra afirma pe baza textului biblic că adevăratul Cuvînt transcende întrega dezvoltare istorică în virtutea eternităţii sale, iar această referinţă la limbaj şi la Babel are o explicită trimitere la construcţia masonică, a Templului lui Solomon, distrus de două ori. Al treilea templu, de ordin spiritual, nu va mai fi niciodată distrus; dar pentru construcţia sa nu este nevoie de un nou Turn Babel? Nu va duce din nou la confuzia limbilor? Nu, pentru că în vreme ce vechii constructori şi-au pierdut nădejdea de a se înţelege şi au sfîrşit prin a se separa “franc-masonii se apropie unii de alţii, fiecare căutînd să transmită Fratelui său ceea ce a înţeles şi să se îmbogăţească el însuşi cu gîndirea celuilalt”.

Iată, aşadar, cum o carte la a cărei lectură am purces cu un anume scepticism ajunge să dezvăluie aspecte ale spiritualităţii masonice din perspectiva arborelui sefirotic, prin observaţii de fineţe şi prin rafinate trimiteri la texte religioase şi filosofice, care  conturează paşii către inţierea şi realizarea spirituală a celor care aflîndu-se totdeauna între echer şi compas tind să devină piatra unghiulară.

Etichete: Benzimra, cabală, iniţiere, sefirot, templu